Powered By Blogger

duminică, 19 mai 2013

Comandanţii Marinei Militare Române

Constantin Bălescu


Viceamiralul Constantin Bălescu (n. 1864, Turnu Severin-d. 1929, Bucureşti) - sublocotenent (1883), după absolvirea Şcolii Navale din Brest şi parcurgerea unui stagiu de aspirant în Marina franceză; viceamiral (1920, în ultimul an în care s-a aflat la conducerea Marinei) -, s-a remarcat în timpul operaţiunilor militare desfăşurate în timpul primului Război Mondial, sub comanda sa, în vara şi toamna anului 1917, când bateriile Marinei şi artileria monitoarelor au bombardat cu multă eficacitate poziţiile inamice de la Tulcea şi Galaţi, Marina înregistrând succese notabile.
La funeraliile sale, în anul 1929, căpitan-comandorul Octavian Nedelcu a remarcat: "Amiralul Bălescu a reprezentat în marină, în cea mai înaltă accepţiune, ideea de muncă, cinste şi pricepere şi toată lumea în marină ştie că el n-a avut partizani, ci numai admiratori ai acestei întreite valori", iar comandorul Ioan Bălănescu a subliniat că regretatul amiral "a pus jaloanele marinei moderne (...). Marele său merit este că a căutat prin toate mijloacele ca pregătirea tehnică a ofiţerilor să fie însoţită de o solidă instrucţie şi educaţie morală, întemeiatăpe cultul datoriei şi al patriei".
Constantin Bălescu a deveniit elev al Şcolii Navale din Brest, la 15 septembrie 1881. Devenit aspirant în Marina franceză, între 1882-1883, a efectuat o călătorie în jurul lumii la bordul navei-şcoală franceze "Reine Blanche", experienţă care i-a permis acumularea unui volum important de cunoştinţe de navigaţie, tactice şi tehnice. La întoarcerea în ţară, la 1 august 1883, a fost avansat la gradul de sublocotenent în Corpul Flotilei.
În primii ani de activitate a ocupat o serie de funcţii în cadrul Inspectoratului Porturilor. 
A fost ambarcat pe o şalupă de Grăniceri (20 iulie 1886), bricul "Mircea" (16 aprilie 1887), şalupa "Smârdan" (15 mai 1887) şi şalupa "Rahova" (27 noiembrie 1887). 
În perioada 1 mai 1889 - 1 mai 1892 a fost îmbarcat pe crucişătorul "Elisabeta". A participat la voiajele de instrucţie ale navei în Marea Mediterană. În timpul primei călătorii, la Istanbul, sultanul Abdul Hamid al II-lea l-a decorat cu Ordinul "Medgidie", în grad de ofiţer. 
"Ca ofiţer de calcule şi tir s-a condus în mod excelent. Este capabil, instruit, inteligent şi studios" - îl carateriza comandantul "Elisabetei", colonelul Vasile Urseanu.
La 10 mai 1891 a fost înaintat la gradul de căpitan, fiind repartizat la Arsenalul Flotilei. La 8 aprilie 1892, a revenit la Inspectoratul Porturilor, unde a îndeplinit funcţia de comandant al Companiei I a portului Sulina şi al staţionarului "Bistriţa", navă destinată serviciului de carantină.
Întrucât în 1892 pe coastele Rusiei şi cele ale Asiei izbucnise o epidemie de holeră, la Sulina s-au primit ordine severe privind intrarea în port a navelor provenind din ţările contaminate. În această situaţie s-a produs un incident, provocat de pasagerul rus "Olga" care, sfidând regulile regimului de carantină, şi-a continuat drumul spre intrarea în port, fără a ţine cont de avertismentele primite din partea şalupei româneşti "Rahova". După două lovituri de avertizare, la ordinul său şalupa a executat cu tunul de la bord o lovitură în catargul din prova navei, avariindu-i coşul. În aceste împrejurări, comandantul navei ruse s-a decis să oprească şi să respecte măsurile hotărâte de guvernul român. Pentru promptitudinea şi corectitudinea de care a dat dovadă în timpul acestui incident, Bălescu a fost decorat cu Ordinul "Coroana Românei" în grad de cavaler. "Căpitanul Bălescu C. s-a condus foarte bine în serviciile sale de la Sulina. A supravegheat bine serviciul de carantină de la Sulina. Are conduita morală foarte bună. Este un ofiţer de viitor care va aduce însemnate servicii Flotilei, prin instrucţia şi tactul său corect" - a apreciat comandantul Flotilei, colonelul Ioan Murgescu.
La 28 aprilie 1894 Constantin Bălescu s-a îmbarcat pe nava-şcoală "Mircea". De la 1 martie 1895 a funcţionat timp de un an la Administraţia Centrală a Războiului din cadrul Ministerului de Război, iar de la 1 aprilie 1896 a revenit la Inspectoratul Navigaţiei şi Porturilor, în funcţia de căpitan de port clasa I.
Începând cu data de 1 aprilie 1897, a preluat funcţia de comandant secund al crucişătorului "Elisabeta", navă cu care a participat la efectuarea unor lucrări hidrografice ale portului Constanţa şi ale radei acestuia, la trageri de artilerie la ţintă şi la lansări de torpile.
La 1 aprilie 1898 maiorul Constantin Bălescu a fost numit comandantul bricului "Mircea".
În acest an "Mircea" a navigat numai în Marea Neagră. La Euxinograd (Varna), în calitate de comandant al navei-şcoală româneşti, maiorul Bălescu a fost primit în audienţă de principele Ferdinand al Bulgariei, care l-a decorat cu Ordinul "Sf. Alexandru", clasa a IV-a. O dată cu punerea în aplicare a Legii de organizare a Marinei Militare din 1898 şi cu mutarea Şcolilor Marinei la Constanţa, Constantin Bălescu, a fost numit comandantul acestora. În această calitate, ofiţerul a depus eforturi susţinute pentru aducerea şcolilor la Constanţa şi instalarea lor într-un imobil adecvat.
Aflat la conducerea Şcolilor Marinei, a redactat cursurile "Războiul maritim", "Cursul de navigaţie şi hidrografie", "Morala militară" care, expunând principii şi metode de acţiune ale Marinei Militare ca şi norme de educaţie morală întemeiată pe cultul datoriei şi al patriei, au constituit o bază de cunoştinţe profesionale şi etice pentru ofiţerii care au trecut prin aceste şcoli sau prin Şcoala de Război, unde a fost profesor şi director.
Pentru activitatea depusă în această funcţie, prin Î. D. nr. 2445/1900, a fost decorat cu Ordinul "Coroana României" în grad de ofiţer.
De la 1 aprilie 1901 a preluat comanda crucişătorului "Elisabeta". Cu prilejul vizitei la Constanţa a cuirasatului "Rostislav" şi a escadrei ruse, comandantul crucişătorului "Elisabeta" a fost decorat cu Ordinul rus "Sf. Stanislas", clasa a II-a. "Este bine cunoscut de toţi şefii săi pentru a mai fi nevoie să fie notat detaliat. Asemenea şi valoarea sa personală îl plasează între excelenţii ofiţeri superiori ai acestei arme" – îl aprecia în octombrie 1901 comandantul Diviziei de Mare, căpitan-comandorul Sebastian Eustaţiu. În calitate de comandant al crucişătorului, a executat, împreună cu bricul "Mircea", o recunoaştere a coastei Asiei şi a Bosforului. În prezenţa ministrului de Război, Dimitrie A. Sturdza, a condus un exerciţiu de lansare a unei torpile, pe timp de zi şi de noapte, ultima fiind o premieră pentru ofiţerii specializaţi în Arme sub Apă. 
Între 1 aprilie 1902-aprilie 1905 a funcţionat la Administraţia Centrală a Războiului.
La 28 noiembrie 1903 a fost avansat la gradul de căpitan-comandor, iar la 28 octombrie 1904 a fost decorat cu "Semnul onorific de aur pentru serviciul de 25 de ani".
La 1 aprilie 1905 a preluat comanda Diviziei de Mare şi a crucişătorului "Elisabeta". În această calitate, la 15 mai 1905, a participat la botezul noii nave a S. M. R., pasagerul "România". 
În iunie 1905, când cele trei nave de război ale flotilei ruse din Marea Neagră - cuirasatul "Kneaz Potemkin Tavriceski", torpilorul "Tsuape" şi torpilorul "Flagg", ale căror echipaje s-au răzvrătit -, au ancorat în rada portului Constanţa, ofiţerul a fost pus într-o situaţie similară cu cea produsă în 1892 în legătură cu pasagerul rus "Olga", fiind obligat să-şi asume libertarea de decizie într-o problemă delicată, cum era cea a debarcării marinarilor în portul Constanţa. În timpul unei convorbiri pe care a avut-o cu Matiuşenko, conducătorul marinarilor revoluţionari ruşi, consultând "Codul internaţional", potrivit căruia nu exista un tratat de extrădare cu Rusia, Constantin Bălescu a garantat viaţa şi libertatea celor aproape 800 de marinari ruşi, membri ai echipajelor răsculate, respingând în modul cel mai categoric orice posibilitate juridică de extrădare.
Decizia sa a fost apreciată la justa sa valoare, fiind decorat cu Ordinul "Coroana României" în grad de comandor.
În urma comenzii în Imperiul Austro-Ungar şi respectiv în Anglia, a 4 monitoare şi 8 vedete fluviale pentru flota fluvială, în anul 1906 a fost însărcinat să supravegheze recepţia tuturor navelor şi materialelor comandate în şantierele din Triest şi Londra.
La 10 mai 1907 a fost avansat la gradul de comandor.
Dintr-un raport înaintat la 13 iunie 1907 de Constantin Bălescu Ministerului de Război, aflăm că acesta se afla la Londra, recepţionând, în urma încercărilor efectuate, vedetele fluviale construite în şantierul englez. La 1 ianuarie 1908 a fost numit directorul Arsenalului Marinei din Galaţi, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1911, simultan cu cea de comandant al Diviziei de Dunăre.
La 16 februarie 1909 i-a fost conferit Ordinul austriac "Coroana de Fier" clasa a II-a, iar în anul 1912 Ordinul "Steaua României" în grad de cavaler.
La 24 iunie 1912 a fost numit în S. M. G., iar din 1913 a fost numit şeful Secţiei Marinei din cadrul Ministerului de Război, funcţie pe care a îndeplinit-o atât în timpul campaniei militare din 1913 cât şi în primul an de participare a României la marea conflagraţie mondială, în 1916-1917.
La 10 mai 1913 a fost avansat la gradul de contraamiral. A fost decorat cu Medalia "Avântul Ţării". 
Ca director al Serviciului Marinei din Marele Cartier General a avut răspunderi importante pe linia elaborării ordinii de bătaie, a emiterii ordinelor de acţiune, a aprovizionării Marinei, de care s-a achitat cu bine. "În această calitate a participat la lucrările privitoare Marinei: pregătirea mobilizării pe timpul campaniei din Bulgaria. Un sfătuitor competent şi luminat, ca auxiliar pentru execuţie de toată nădejdea. În toate lucrările de mobilizare să fie consultat în ceea ce priveşte concursul Marinei la transporturi, apărarea frontului în cooperarea marinei cu trupele de uscat pentru că are judecată dreaptă şi idei precise. Vede just şi departe" – remarca şeful Statului Major General, generalul Alexandru Averescu.
Prin Î. D. R. nr. 1909 din 7 mai 1916 în calitate de director superior al Marinei în Ministerul de Război, a fost numit preşedinte al Comitetului Consultativ al Marinei.
În 1917 a preluat comanda Marinei Militare.
În primul război mondial a dirijat şi îndrumat, din Marele Cartier General, acţiunile Marinei Române pe fronturile Dunării şi Mării Negre. Pentru modul în care s-a achitat de sarcini în timpul primului război mondial a fost recompensat de aliaţi cu Ordinele ruse "Sf. Vladimir" clasa a III-a şi "Sf. Ana" clasa a II-a cu spade şi stea şi cu Ordinul francez "Legiunea de Onoare" în grad de ofiţer.
Sub comanda sa, în vara şi toamna anului 1917, când bateriile Marinei şi artileria monitoarelor au bombardat cu multă eficacitate poziţiile inamice de la Tulcea şi Galaţi, Marina a înregistrat succese.
Prin misiunile îndeplinite în acest an de război, Marina a facilitat acţiunile operative ale armatei române, împiedicând trecerea Dunării de către inamic. În 1918 flota a participat la ocuparea porturilor dunărene şi la scoaterea barajelor de mine. Constantin Bălescu a fost preşedintele Comisiei Româno-Ruse şi a semnat, la 14 ianuarie 1918, la Brăila, Convenţia Specială a Comisiei de Armistiţiu a Puterilor Centrale (Armistiţiul de la Focşani).
În condiţiile demobilizării marinarilor din Flota de operaţiuni pe Dunăre, ministrul de Război a aprobat cererea sa în legătură cu întoarcerea în ţară a echipajelor navelor noastre comerciale, închiriate Flotei ruse pe perioada războiului, care se aflau la Sevastopol, baza principală a Flotei ruse din Marea Neagră, ocupată de inamic.
Activitatea Marinei Române în acest război nu s-a încheiat însă o dată cu demobilizarea echipajelor. Astfel, în octombrie 1918, fiind decretată a doua mobilizare, la ordinul său navele au îndeplinit misiuni de capturare a materialului naval german şi de alungare a echipajelor inamice.
Contraamiralul Bălescu C. a fost însărcinat cu comanda Marinei Militare de la începutul campaniei, - aprecia şeful Marele Stat Major, generalul de corp de armată Constantin Prezan – cum însă marina noastră a fost pusă, până acum în urmă, sub ordinea rusă, contraamiralul a îndeplinit mai mult o funcţie de inspector al Marinei, stând la Marele Cartier General, serviciu de care s-a achitat prea bine. A fost delegat de Marele Cartier General în comisia de armistiţiu, în ce priveşte chestiunile de apă, însărcinare de care s-a achitat în mod cât se poate de bine.
La 1 noiembrie 1920, în conformitate cu Î. D. R. nr. 4733/3.11.1920, fiind avansat între timp la gradul de viceamiral, Constantin Bălescu a demisionat, predând comanda Marinei la 3 noiembrie 1920. În acelaşi an a îndeplinit funcţia de preşedinte al Comitetului Consultativ al Marinei.
Menţionăm că de-a lungul carierei, viceamiralul Constantin Bălescu a publicat numeroase articole în revistele de specialitate şi a susţinut conferinţe de specialitate precum: "Războiul maritim", "Navigaţie şi hidrografie", "Morala armatei", "Filizofia armatei", "Filozofia războiului", "Fundamentul ştiinţific al ierarhiei", care s-au bucurat de o unanimă apreciere. 
Înpreună cu locotenent-comandorul Paul Rădulescu, a întocmit capitolele de marină pentru "Enciclopedia Română", publicată la Editura W. Krafft din Sibiu, între anii 1898-1904, de dr. Corneliu Diaconovici din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiei pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român.
A fost membru al Societăţii Geografice Române, preşedintele Cercului Militar şi membru al Tribunalului Maritim.

6 comentarii:

Reparatii Laptop spunea...

A fost foarte iubit si a avut cei mai multi admiratori.

Partywear saree spunea...

Well, very good content, content, let a person feel a special comfortable feeling. Like the content is every reader want, so such content will be concerned. And I also will continue to study besides attention inside capitalization, further improve yourself.

Mens suits for wedding spunea...

This is a nice post in an interesting line of content.Thanks for sharing this article, great way of bring such topic to discussion.

filmare nunta spunea...

Un om care si-a castigat pe merit recunostinta ..

Refinder spunea...

frumos articol

Anonim spunea...

Review of merit casino - xn--o80b910a26eepc81il5g.online
This online casino is one of septcasino the 메리트 카지노 쿠폰 largest and งานออนไลน์ most trusted online gambling sites around.