INSTALATII DE COMBUSTIBIL

POMPE DE TRANSFER

Pompa de alimentare asigură transportul motorinei de la rezervor la pompa de injecţie, în timpul funcţionării motorului. Necesitatea învingerii rezistenţei filtrelor şi a conductelor de joasă presiune, precum şi a asigurării alimentarii uniforme cu motorină a pompei de injecţie, fac ca valoarea presiunii de refulare a pompelor de alimentare să se ridice la (1÷5)daN/cm2, iar debitul refulat să fie de (3÷30) ori mai mare decât consumul orar de combustibil al motorului. Pentru asigurarea acestor condiţii se folosesc în instalaţiile de alimentare ale MAC - urilor pompe de alimentare cu piston, cu roţi dinţate sau cu şurub dimensionate în consecinţă.

Pompa cu piston. Pompele cu piston au înălţime de aspiraţie maximă, iar debitul practic nu se modifică odată cu creşterea rezistenţei pe traseul de refulare. Dezavantajul lor constă în: construcţia lor complicată; masa şi gabaritul pompei sunt mai mari ca la celelalte pompe. Pompa cu piston reprezintă soluţia constructivă la care fenomenul de pompare se realizează pe baza principiului variaţiei de volum obţinută prin deplasarea periodică a pistonului.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SEPARATOARE DE SANTINĂ

Separatorul de tip SEREX. Acest tip de separator funcţionează pe aspiraţia pompei şi suprapune efectele a trei principii de separare: gravitaţional, aglomerare şi filtrare. Componenţa este redată în figura de mai jos.

1.Corpul separatorului;

2. Plăci de laminare şi aglomerare;

3. Intrare amestec;

4. Traductoare rezistive;

5. Bloc de comandă;

6. Incinta de intrare a amestecului;

7. Camera intermediară;

8. Camera de aspiraţie;

9. Pompa de hidrocarburi;

10. Pompa alimentare filtru;

11. Corp modul filtrare;

12. Filtru volumic

13. Evacuare apă tratată.
Specific pentru acest tip de separator este că separarea gravitaţională, şi aglomerarea pe talere este realizată pe aspiraţia pompei, iar filtrarea pe refulare. Funcţionarea este monitorizată cu ajutorul manometrului M şi a vacumetrului V, care dau informaţii despre colmatarea cu hidrocarburi a filtrului volumic 12.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SEPARATOARE DE SANTINĂ

Separatorul tip SEROM. Este un separator ce combină trei procedee de separare: hidrociclonarea, aglomerarea şi filtrarea. Figura de mai jos sugerează prin desen funcţionarea acestui tip de separator.

1. Duze pentru accelerare;

2. Hidrociclon;

3. Traductori rezistivi;

4. Tablou comandă;

5.Electrovalvă
6. Inele de aglomerare (talere);

7. Filtru volumic.

Funcţionarea. Amestecul de apă şi hidrocarburi este introdus în separator prin intermediul a unor duze tronconice (1), cu rolul de a accelera apa în scopul formării interioare a unui hidrociclon. Ca urmare a diferenţei de densitate se produce o primă separare (hidrociclonul 2). În vederea purificării finale prin filtrare, amestecul prelucrat deja primar este trecut prin sistemul de talere inelare (6), unde se realizează, o nouă separare. Filtrarea finală este realizată în filtrul volumic (7), ce are rolul de a reduce concentraţia hidrocarburilor sub valoarea de 15 p.p.m.
Automatizarea funcţionării instalaţie este realizată de tabloul de comandă (4), care primeşte semnale de la traductorii rezistivi (3). Astfel, când suprafaţa de separaţie a celor două medii supuse separării ajunge la traductorul inferior (figura de mai sus), comanda 4 transmite un semnal electric către electrovalva (5), care se deschide şi permite trecerea rezidului separat către tancul de stocare. Celelalte două traductoare sunt, cel intermediar, pentru semnalizarea nivelului minim de hidrocarburi, când se închide electrovalva (5) şi cel superior pentru a semnaliza o eventuală avarie, în sensul că apa poate pătrunde în tancul de reziduri. Traductoarele realizează cicluri de funcţionare automată între cele două limite.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SEPARATOARE DE SANTINĂ

Separatorul de santină tip Turbolo. Este format din două incinte suprapuse, ce sunt separate printr-o membrană perforată 5 (în figura de mai jos). Scopul acestei separări este dat de procedeele diferite utilizate în fiecare cameră, în vederea separării celor două medii (apa şi hidrocarbura).

1. Sită ;

2. Talere conice;

3. Armătură de aerisire cu flotor;

4. Încălzire electrică sau cu abur;
5. Membrană de separare

În camera superioară se utilizează principiul de separare prin hidrociclonare, apa care se dispune la exterior ieşind prin sita 1. Această cameră este dotată cu o armătură de aerisire cu flotor 3, ce dă posibilitatea umplerii în întregime a separatorului şi cu o serpentină 4, ce realizează încălzire cu abur sau cu rezistenţă electrică a amestecului supus separării. Membrana 5 separă camera superioară de cea inferioară, permiţând trecerea lichidului deja prelucrat printr-o separare primară, scopul acesteia fiind de a nu lăsa mişcarea iniţială de rotaţie a lichidului să afecteze noua curgere. În camera inferioară urmează o nouă încălzire şi separarea prin aglomerare pe talere.

Modulul prezentat în figura prezentată mai sus se construieşte pentru o gamă de debite cuprinsă între (1,25 - 350) m3/h şi asigură o concentraţie a rezidurilor de hidrocarburi mai mică de 100 p.p.m. Pentru a micşora concentraţia sub valoarea de 15 p.p.m. este utilizat un al doilea modul ce cuprinde două filtre înseriate, care reduc de obicei concentraţia până la 7-8 p.p.m.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SEPARATOARE DE SANTINĂ

Conform cerinţelor internaţionale toate navele cu un tonaj brut de peste 400 tone registru şi petrolierele mai mari de 150 de tone sunt obligate să folosească instalaţii separatoare de reziduri petroliere. În funcţie de mărimea şi tipul navei, precum şi de zona de navigaţie, cerinţele internaţionale, la care a aderat şi ţara noastră, sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Capacitatea de separare variază în limite largi, între 5-25 t pe zi, în funcţie de tipul navei, putând ajunge până la 300 t/zi în cazul petrolierelor. Instalaţiile de separare, în cazul cel mai general au funcţionarea prezentată schematic în figura de mai jos. Separatorul de santină funcţionează cu atât mai bine cu cât diametrul particulei de hidrocarbură este mai mare. Din această cauză pompa separatorului de santină trebuie să fie o pompă cu şurub. Procesul de separare implică transferul apei de santină către separator. La iniţierea acestui proces, la locul de colectare este realizată o separare gravitaţională pe baza diferenţei de densitate 9acelor două medii diferite (apa şi hidrocarbura) şi la început sorbul de santină se află numai în apă. Începutul separării este destul de facil pentru că lichidul transferat în separator este format numai din unul din cei doi constituenţi (apa). Acest lucru se întâmplă şi la sfârşitul separării, cu diferenţa că sorbul de santină o să tragă constituentul cu densitatea mai mică (hidrocarbura). La mijlocul procesului amestecul este format dintr-o emulsie ceea ce face ca separatorului să-i fie necesar un timp de separare şi din această cauză trebuie oprită pompa de introducţie a apei. Automatizarea acestui proces este prezentată în figura de mai jos.

1.Tanc de colectare; 2. Sorb de aspiraţie; 3. Pompă cu şurub; 4. Separator de reziduri petroliere;
5.clapet cu reţinere; 6.valvă de trecere manuală; 7. valvă cu acţionare electromagnetică; 8. Tablou comandă; 9. Tanc de reziduri petroliere; 10. Traductori capacitivi.

Funcţionare. Amestecul de apă şi hidrocarburi colectat în tancul 1, este aspirat prin sorbul 2 de către pompa 3 şi transferat în separatorul 4, unde este prelucrat şi evacuat prin armătura de sens 5. Întrucât concentraţia rezidurilor petroliere în apa aspirată nu este constantă şi debitul separatorului va varia între zero şi debitul pompei, evacuarea apei şi a rezidurilor se face automat prin deschiderea valvei comandate electromagnetic 7, care este comandată de traductorii capacitivi 10. Evacuarea rezidurilor către tancul de slop, se poate face şi manual prin deschiderea valvei 6.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa IVI la MARPOL 73/78. Se aplică navelor cu un tonaj mai mare de 400 TR şi care transportă mai mult de 15 persoane. La bord trebuie să existe un plan de evacuare a gunoiului şi plăcuţe indicatoare în acest sens. Ca zone speciale sunt definite: Zona Mării Mediterane, Zona Mării Baltice, Zona Mării Negre, Zona Mării Roşii, Zona Mării Nordului, Zona Golfului Persic, Zona Antartică, precum şi Regiunea Caraibelor incluzând Golful Mexic şi Marea Caraibelor.
Evacuarea gunoiului de la bord trebuie să corespundă cerinţelor MARPOL 73/78 şi regulile sunt sintetizate în tabelul de mai jos.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa IV la MARPOL 73/77. Se aplică navelor cu un tonaj mai mare de 200 TR şi care transportă mai mult de 10 persoane. Ape uzate sunt considerate cele rezultate de la: toalete, pisoare şi sifoane de pardoseală, spălătoare, băi, încăperi medicale, spaţii utilizate pentru transportul animalelor vii şi alte ape amestecate cu cele de sus. Pentru navele menţionate se eliberează un Certificat Internaţional de Prevenire a Poluării cu Ape Uzate – International Sewage Pollution Prevention Certificate (ISPPC) – ISPP
Descărcarea apelor uzate se poate face în următoarele condiţii:
-- malaxate şi dezinfectate, la distanţă mai mare de 4 Mm de uscat.
-- nemalaxate şi nedezinfectate la distanţă mai mare de 12 Mm de uscat.
Pentru a permite racordarea tubulaturilor instalaţiilor de colectare cu tubulaturile de descărcare ale navei, trebuie prevăzut un racord standard care are dimensiunile: De=210 mm, diametrul cercului buloanelor Db=170 mm, fante 4x18 mm, grosimea flaşei 16 mm, buloanele 4x16 mm; de regulă, di=100 mm, iar presiunea de lucru este de 6 Kgf/m2.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa III la MARPOL 73/77. Sunt identificate după Codul Maritim Internaţional de Mărfuri Periculoase – cod I.M.D.G. terbuie să se respecte următoarele reguli:
-- ambalajele vor avea un marcaj permanent, rezistent la apă (scufundat în apă 3 luni să se păstreze inscripţia), cu denumirea tehnică corectă a substanţei dăunătoare;
-- ambalajele goale vor fi tratate la fel ca şi substanţa pe care au transportat-o;
-- pe documentele de transport se va folosi denumirea tehnică corectă a substanţei transportate şi cuvintele POLUANT MARIN (MARINE POLLUTANT);

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa II la MARPOL 73/77. Substanţele lichide nocive (SLN) sunt de 4 categorii, notate cu A, B, C, D:
A – Substanţe lichide nocive care la debalastare sau curăţirea tancurilor prezintă un risc grav pentru resursele marine, sănătatea omului sau pitorescului marin.
B – Substanţe lichide nocive care la debalastare sau curăţirea tancurilor prezintă un risc pentru resursele marine, sănătatea omului sau pitorescului marin.
C – Substanţe lichide nocive care la debalastare sau curăţirea tancurilor prezintă un risc minor pentru resursele marine, sănătatea omului sau pitorescului marin.
D – Substanţe lichide nocive care la debalastare sau curăţirea tancurilor prezintă un risc perceptibil pentru resursele marine, sănătatea omului sau pitorescului marin.
Ca zone speciale sunt specificate: Zona Mării Baltice; Zona Mării Negre;
Se eliberează un Certificat internaţional de prevenire a poluării - I.P.P.C.C.N.L.S. – International Certificate for the Carriage of Noxius Liquid Substances in Bulk – cu durata de maxim 5 ani.
Descărcarea substanţelor lichide nocive:
Din categoria A este interzisă; -apa de balast sau spălare poate fi descărcată când se îndeplinesc condiţiile:
-- nava este în marş cu viteza de 7 noduri (4 noduri nepropulsată)
-- descărcarea se efectuează sub linia de plutire.
-- descărcarea se efectuează la o distanţă mai mare de 12Mm faţă de uscat, unde apa are o adâncime mai mare de 25m.
Din categoria B, este interzisă descărcarea în mare: - apa de balast sau de spălare va fi evacuată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
-- nava este în marş cu viteza de 7 noduri (4 noduri nepropulsată)
-- concentraţia aferentă în siaj este mai mică de 1 ppm.
-- cantitatea maximă de marfă descărcată este mai mică de 1 m3 sau 1/3000 din capacitatea tancului (se ia valoarea cea mai mare).
-- descărcarea se efectuează sub linia de plutire.
-- descărcarea se face la o distanţă mai mare de 12 Mm şi la o adâncime a apei mai mare de 25m
Din categoria C, este interzisă descărcarea în mare; - apa de balast sau de spălare va fi evacuată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
-- nava este în marş cu viteza de 7 noduri (4 noduri nepropulsată)
-- concentraţia aferentă în siaj este mai mică de 10 ppm.
-- cantitatea maximă de marfă descărcată este mai mică de 3 m3 sau 1/1000 din capacitatea tancului (se ia valoarea cea mai mare).
-- descărcarea se efectuează sub linia de plutire.
-- descărcarea se face la o distanţă mai mare de 12 Mm şi la o adâncime a apei mai mare de 25m.
Din categoria D, este interzisă descărcarea în mare: - apa de balast sau de spălare va fi evacuată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
-- nava este în marş cu viteza de 7 noduri (4 noduri nepropulsată);
-- concentraţia aferentă în siaj este mai mică de 9,0%;
-- descărcarea se face la o distanţă mai mare de 12 Mm.

Observaţie: În zonele speciale trebuie să se facă prespălarea tancurilor şi reziduurile să fie evacuate în instalaţiile de colecţie portuare (A, B).
Excepţii: Numai dacă descărcarea este: necesară pentru siguranţa vieţii pe mare sau pentru salvarea de vieţi omeneşti, rezultatul unei avarii sau are loc pentru reducerea pagubelor prin poluare.
Jurnalul de înregistrare a mărfii – Cargo Record Book se completează pentru fiecare tanc:

1) încărcarea mărfii

2) transferul intern de marfă

3) descărcarea mărfii

4) curăţarea tancurilor de marfă

5) evacuarea reziduurilor la instalaţia de colectare

6) descărcarea în mare sau eliminarea prin ventilare a reziduurilor; se eliberează pe 5 ani şi se păstrează 3 ani de la ultima menţiune completată.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa I la MARPOL 73/78. Se aplică navelor petroliere mai mari de 150 de tone şi alte nave mai mari de 400 de tone şi constă din respectarea următoarelor reguli:
-- eliberarea unui Certificat internaţional de prevenire a poluării cu hidrocarburi IOPP (IOPP – International oil pollution prevention certificate)
-- durata de eliberare este mai mică de 5 ani.
-- sunt considerate zone speciale: zona Mării Mediterane, zona Mării Negre, zona Mării Baltice, zona Mării Roşii, „zona golfurilor (22°30` N, 59°48` E) şi (25°04` N, 61°25` E)”, zona Golfului Aden, zona Antactică.
-- în zonele speciale, orice descărcare de hidrocarburi este interzisă.
-- apa de santină evacuată va avea cmax H<15 ppm.
-- orice navă cu tonaj brut mai mare de 400 t va fi dotată cu tanc de reziduuri de hidrocarburi.
-- pentru a permite racordarea tubulaturilor instalaţiilor de colectare reziduri, flanşele sunt standardizate la dimensiunile: De=215mm, Di=dt, Db=183 (diametrul cercului buloanelor), diametrul găurilor Dg=6x22mm. Grosimea flanşei 20 mm. Buloane şi piuliţe 6x6x20mm şi lungimi corespunzătoare.
-- fiecare petrolier (mai mare de 150 tone) şi navă (mai mare de 400 tone) trebuie să poarte un Jurnal de înregistrare a hidrocarburilor ORB – Oil Record Book.
-- jurnalul se completează la: balastarea tancurilor cu combustibil, descărcarea apei de spălare a tancurilor de combustibil, evacuarea reziduurilor de hidrocarburi şi a apei de santină a compartimentului maşini, încărcarea, descărcarea şi transferul intern al hidrocarburilor marfă, închiderea valvulelor după operaţiunile desemnate în jurnalul O.R.B.
-- fiecare petrolier (mai mare de 150 t) şi navă (mai mare de 400 t) trebuie să aibă la bord un plan de urgenţă contra poluării cu hidrocarburi.
-- informaţiile ce se înregistrează în jurnalul ORB sunt codate şi ca urmare a efectuării operaţiunilor cu hidrocarburi în compartimentul maşini şi asupra operaţiunilor de balastare şi manipulare a mărfii la petroliere.