Metode de separare a hidrocarburilor din apa de santină
Normele internaţionale, Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave şi Protocolul din 1978 referitor la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave – grupate în MARPOL 73/78, impun să avem o concentraţie în hidrocarburi a apelor uzate, deversate în porturi sau în zonele apropiate de mal, mai mică de 15 P.P.M. (părţi per milion). Realizarea acestei concentraţii foarte reduse, se obţine prin prelucrarea apei contaminate în separatorul de santină, care are rolul de a reţine produsele petroliere.
Aceasta operaţiune, de cea mai mare importanţă, se realizează utilizând următoarele principii fizice:
1. Separare gravitaţională - datorita diferenţei de densitate dintre hidrocarburi şi apă se produce o separare pe straturi, adică hidrocarburile care sunt mai uşoare se vor dispune întotdeauna la partea superioară, de unde pot fi colectate;
2. Separare prin aglomerare – se urmăreşte mărirea dimensiunii particulei de hidrocarbură în scopul asigurării unei forţe arhimedice mai mari (particula mai mare dezlocuieşte un volum de lichid mai mare) şi a unei separări rapide;
3. Separare prin flotare – în amestecul de apă amestecată cu reziduri se insuflă aer, care devine vector de transport pentru particulele de hidrocarburi întâlnite în cale şi care aderă la bula de aer cu o mişcare ascendentă;
4. Separare prin centrifugare (hidrociclonare) – apa contaminată cu hidrocarburi se introduce cu viteză mare într-un sistem spiralat, unde se produce separarea ca urmare a diferenţei de densitate pusă în evidenţă prin câmpurile de forţe centrifuge;
5. Separare prin filtrare - apa contaminată cu hidrocarburi se introduce într-un sistem de filtre, după ce în prealabil a fost prelucrată printr-un sistem descris anterior (sunt utilizate filtre textile, cu rolul de a reţine particulele de hidrocarburi).
Aceasta operaţiune, de cea mai mare importanţă, se realizează utilizând următoarele principii fizice:
1. Separare gravitaţională - datorita diferenţei de densitate dintre hidrocarburi şi apă se produce o separare pe straturi, adică hidrocarburile care sunt mai uşoare se vor dispune întotdeauna la partea superioară, de unde pot fi colectate;
2. Separare prin aglomerare – se urmăreşte mărirea dimensiunii particulei de hidrocarbură în scopul asigurării unei forţe arhimedice mai mari (particula mai mare dezlocuieşte un volum de lichid mai mare) şi a unei separări rapide;
3. Separare prin flotare – în amestecul de apă amestecată cu reziduri se insuflă aer, care devine vector de transport pentru particulele de hidrocarburi întâlnite în cale şi care aderă la bula de aer cu o mişcare ascendentă;
4. Separare prin centrifugare (hidrociclonare) – apa contaminată cu hidrocarburi se introduce cu viteză mare într-un sistem spiralat, unde se produce separarea ca urmare a diferenţei de densitate pusă în evidenţă prin câmpurile de forţe centrifuge;
5. Separare prin filtrare - apa contaminată cu hidrocarburi se introduce într-un sistem de filtre, după ce în prealabil a fost prelucrată printr-un sistem descris anterior (sunt utilizate filtre textile, cu rolul de a reţine particulele de hidrocarburi).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu