Vântul este mişcarea aerului cvasiorizontală şi se caracterizează în principal prin direcţie şi intensitate, cu un grad ridicat de variabilitate.
Între distribuţia spaţială a presiunii atmosferice şi deplasarea maselor de aer din zona Mării Negre există o legătură directă care face ca vântul în zonă să aibă următoarele caracteristici:
-- în lunile de iarnă, datorită zonei depresionare de pe mare şi dorsalei anticiclonului siberian predomină vântul din sectorul nordic, nord-vest, nord şi nord-est, foarte puternice în lungul ţărmului şi mai slabe spre larg;
-- începând cu luna aprilie odată cu restructurarea câmpului baric ca urmare a schimbărilor survenite în circulaţia generală atmosferei se schimbă şi direcţia vânturilor;
-- în lunile de vară, din cauza predominării maximului azoric, vântul suflă din nord-vest, vest şi sud-vest;
-- partea de litoral vestic a Mării Negre se găseşte în decursul întregului an sub influenţa vânturilor de nord-vest iar la larg invers, vara vântul suflă din sud-vest şi iarna din nord-est. În sezonul rece, pe litoralul românesc al Mării Negre transportul aerului are direcţia nord şi nord-nord-vest. În sezonul cald, transportul aerului se face din nord şi nord-est; transportul mediu anual are o viteză de 0,9 m/s la Sulina şi se 0,7 m/s la Mangalia având direcţia nord-nord-est.
Pe ţărmul românesc briza este bine evidenţiată, briza fiind un model de circulaţie generală a atmosferei la scară redusă (din care lipseşte forţa Coriolis) determinată de proprietăţile termo-fizice ale suprafeţei subiacente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu