Familia norilor cu dezvoltare verticală are de obicei conturul bine pronunţat, iar baza orizontală, luminată de Soare, are uneori o culoare albă ca zăpada. Vârfurile lor par că fumegă. Sunt nori care se formează de obicei în anotimpul cald. Către seară se lăţesc, se aplatizează. Aceşti nori au plafonul norilor inferiori, dar adesea au extensiune verticală atât de puternică încât vârfurile lor pot străpunge nivelul norilor mijlocii, iar uneori chiar al norilor superiori. Din această familie de nori fac parte următoarele genuri:
Norii cumulus (Cu) au un aspect pufos, contururi buclate, cu baza plată şi vârfurile sub formă de cupole sau protuberanţe rotunde, care se modifică continuu. Când sunt iluminaţi de razele Soarelui au o culoare albă strălucitoare. De obicei apar dimineaţa sau la amiază şi către seară se împrăştie. Aceşti nori se observă mai des pe vreme caldă, frumoasă şi stabilă. Dacă se dezvoltă puternic pe verticală devin foarte probabile aversele puternice de ploaie însoţite de intensificarea vântului. Înălţimea medie a bazei norilor cumulus este în jur de 1200 m.
Norii cumulonimbus (Cb) sunt mase mari de nori grei, deşi şi compacţi, cu puternică dezvoltare pe verticală. Au aspectul unor turnuri sau munţi uriaşi, albi sau gri pal la vârf şi cenuşiu închis la bază. Părţile lor superioare se dezvoltă uneori în formă de nicovală. Ei indică înrăutăţirea vremii prin intensificarea puternică a vântului, ploi torenţiale, adeseori însoţite de grindină, fulgere, tunete şi trăsnete. Iarna, aceşti nori sunt mai puţin dezvoltaţi în direcţie verticală decât vara, având aspectul unor mase noroase ce se deplasează repede şi care schimbă tot atât de repede forma. Baza norilor cumulonimbus se află la înălţimea medie de aproximativ 1000 m, iar vârful lor poate ajunge până la 10000-12000 m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu