sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Destinaţia nodurilor marinăreşti

Nodul la „trei cazici”
Era folosit la fluviu pentru tragerea bărcilor la edec. Se confecţionează la mijlocul parâmei şi se dispune pe cele trei cazici (ţăruşi înfipţi în mal). Capetele libere ale parâmei se folosesc pentru tragerea în amonte a bărcii. Poate fi folosit cu succes şi la ambarcaţiunile cu vele pentru prinderea manevrelor fixe, respectiv a straiului şi sartului, în momentul când catargul s-a rupt undeva în zona treimii dinspre vârf. Cele două capete libere ale parâmei – la mijlocul căreia s-a confecţionat nodul – servesc la fixarea catargului de poziţie, pe post de paraţine.
I se mai spune „nod de condeliţă” sau „capelatură”.

Nodul de ancoră
Se confecţionează rapid cu un capăt petrecut prin inelul ancorei, în special la ambarcaţiunile mici (care folosesc ancora de corp mort) – aici folosirea lanţurilor sau a altor dispozitive nu este recomandată. Încheierea nodului se face fie cu ajutorul unei patronări „cap petrecut”, fie prin prinderea capătului de parâmă cu o cheie de sugrumare – cazul folosirii parâmelor metalice de diametre mici.

Nodul de scaun simplu (de gaşă)
Este folosit, de regulă, pentru confecţionarea rapidă a unei gaşe la capătul unei parâme în momentul ruperii gaşei sau, când nu este timp confecţionarea acesteia. Executat corect, ţine foarte bine şi conferă siguranţă în exploatarea parâmelor pe care se exercită. Tracţiune.

Nodul de scaun dublu
Se confecţionează în mod asemănător cu cel anterior, diferenţa constând în faptul că, înainte de închiderea nodului, se realizează al doilea ochet. Se foloseşte pentru ridicarea în arboradă sau pentru coborârea în afara bordului a oamenilor ochiul mic se petrece pe sub braţe iar ochiul mare pe după şezut. În momentul ridicării omului, ochiurile culisează şi strâng fixând omul în nod, fără pericolul scăpării acestuia, chiar accidental.

Nodul de ancorot
Se confecţionează la capătul parâmelor cu circumferinţe cuprinse între 120 - 180 mm, sau mai mari, în vederea fundarisirii ancorotului. Este mult mai sigur decât nodul de ancoră, desfacerea sa fiind practic imposibilă – chiar şi în cazul apariţiei unor tensiuni mari în parâmă. Încheierea nodului cu ajutorul unei chei de sugrumare care fixează capătul parâmei de parâma propriu-zisă.

Nodul la inelul de geamandură
Se confecţionează rapid, şi este folosit pentru legarea navelor şi ambarcaţiunilor la inelul geamandurilor. Încheierea nodului se face cu ajutorul unei patronări „cap petrecut” sau, când se doreşte o plecare rapidă, cu ajutorul unei chei de sugrumare – caz în care capătul parâmei se recuperează la bord.

Nodul de banc
Se foloseşte, în general, la ambarcaţiuni, pentru prinderea şi fixarea capătului unei barbete (parâme) pe care se exercită tracţiune. Ţine atâta timp cât pe parâmă există tracţiune!


Nodul de vergă (de fungă)
Este folosit pentru prinderea unui capăt de parâmă (saulă) de inelul de la colţul de velă. Poate fi folosit şi pentru blocarea unui capăt da parâmă de un obiect fix de pe navă. Condiţia obligatorie este ca pe parâmă să se exercite o tracţiune!

Nodul de foarfecă simplu
Se confecţionează, de regulă, la capătul unei parâme (saule) pe care urmează să se exercite o tracţiune. Este folosit cu precădere la ambarcaţiuni pentru legarea barbetelor la bancul bărcii. Strânge foarte bine pe măsură ce creşte tracţiunea pe parâmă.

Nodul de foarfecă dublu
Se execută şi se foloseşte în acelaşi condiţii ca şi cel dinainte, doar că prin confecţionarea celui de-al doilea ochi de strângere, nodul prezintă o siguranţă mai mare pe timpul folosirii.

Niciun comentariu: