joi, 24 ianuarie 2008

Navigaţia astronomică - generalităţi

Navigaţia astronomică este ramura navigaţiei maritime care studiază modul de determinare a poziţiei navei folosind observaţii la aştri.

Sfera cerească. Elementele sferei cereşti
Sfera cerească este o sferă imaginară reprezentând locul geometric al tuturor punctelor egal depărtate de centrul sferei.
Elementele sferei terestre sunt următoarele:
-- linia zenit–nadir ca prelungire a verticalei locului;
-- polul nord ceresc şi polul sud ceresc;
-- meridianul ceresc al observatorului ca intersecţie a planului meridianului observatorului cu sfera cerească;
-- ecuatorul ceresc;
-- orizontul adevărat al observatorului ca intersecţie a planului orizontului adevărat al observatorului cu sfera cerească;
-- orizontul astronomic al observatorului ca intersecţie a planului perpendicular pe linia zenit nadir care trece prin centrul Pământului
Datorită diferenţei foarte mari dintre raza Pământului şi distanţa la aştri se consideră Pământul redus la un punct situat în ochiul observatorului şi în consecinţă orizontul astronomic se confundă cu orizontul adevărat al observatorului.
Sfera cerească este împărţită de planul orizontului observatorului în emisfera vizibilă (conţine zenitul şi polul ridicat sau vizibil) şi emisfera invizibilă (conţine nadirul şi polul coborât sau invizibil) şi de planul ceresc al observatorului în emisfera estică (conţine estul) şi emisfera vestică (conţine vestul).
Linia care uneşte polii cereşti formează axa polilor cereşti sau axa lumii.
Sfera cerească este împărţită de ecuatorul ceresc în emisfera nordică (conţine Polul Nord) şi emisfera sudică (conţine Polul Sud).
Axa lumii împarte meridianul ceresc al observatorului în două semicercuri:
-- meridianul superior (conţine zenitul);
-- meridianul inferior (conţine nadirul).
Linia zenit–nadir împarte meridianul ceresc al observatorului în două semicercuri:
-- meridianul nordic (conţine Polul Nord ceresc);
-- meridianul sudic (conţine Polul Sud ceresc).
Poziţia astrului este dată de intersecţia direcţiei observator – astru cu sfera cerească.

Sisteme de coordonate orizontale
Sistemul de coordonate orizontale este un sistem de coordonate sferice ce foloseşte pentru determinarea poziţiei astrului:
-- meridianul ceresc al observatorului;
-- orizontul adevărat al observatorului.

Sistemele de navigaţie prin sateliţi - generalităţi
Sateliţii artificiali: corpuri artificiale aflate în rotaţie circumterestră sub influenţa echilibrată a gravitaţiei terestre şi a forţei centrifuge.
Viteza de statelizare minimă v=7,91 km/s – prima viteză cosmică.

Tipuri de sateliţi
Tipuri de sateliţi după altitudine:
-- joase H<5000 km
-- medii H≈20.000 km
-- înalte H>20.000 km

Tipuri de sateliţi după orbite:
-- polare
-- înclinate
-- ecuatoriale
-- geostaţionare

Niciun comentariu: