Navigaţia estimată este ramura navigaţiei maritime care studiază modul de determinare a poziţiei navei folosind informaţii de la aparatura de navigaţie transformate în parametri de poziţie şi de mişcare (coordonate geografice, drum şi viteză, spaţiu şi timp); poziţia navei este estimată pentru un moment prezent sau pentru unul viitor fără a exista posibilitatea verificării sau determinării ei parţiale cu observaţii la repere de navigaţie exterioare.
În navigaţia maritimă sunt rezolvate două probleme fundamentale, numite:
-- problema directă a estimei sau problema poziţiei navei;
-- problema inversă a estimei sau problema drumului navei.
Rezolvarea acestor probleme se poate face atât grafic cât şi analitic prin procedeele numite:
-- estima grafică;
-- estima prin calcul.
Lucrul pe hartă se realizează pe baza estimei grafice; regulile estimei grafice sunt valabile pentru toate problemele de navigaţie estimată, costieră, astronomică şi radioelectronică.
Precizia estimei grafice depinde de o serie de factori:
-- tehnici (precizia şi corectitudinea informaţiilor de navigaţie primite de la aparatura de navigaţie);
-- de mediu (gradul de cunoaştere a influenţei factorilor hidrometeorologici asupra deplasării navei pe timpul marşului);
-- calităţile nautice ale navei;
-- pregătirea profesională şi starea psihofizică a navigatorului.
Navigaţia estimată în condiţii de incertitudine
Situaţia de incertitudine în navigaţia estimată apare atunci când se navigă în zone dificile de navigaţie sau în apropierea acestora sau când informaţiile referitoare la aceste zone sunt vechi sau incomplete.
Această situaţie de incertitudine trebuie contracarată prin folosirea valorilor erorilor în drum şi în distanţă în estima grafică în aşa fel încât să poată fi trasată o traiectorie optimă a navei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu