Navigaţie Meteorologică - Generalităţi

Criteriile ce stau la baza alegerii rutei sunt următoarele: siguranţă, distanţă şi facilitatea; navigaţia meteorologică poate ajuta efectiv la îndeplinirea acestor obiective.
Ea poate fi determinată în procesul de alegere a unui traseu optim pentru o traversadă făcând o previziune pe termen lung a vânturilor, mareei, curenţilor şi efectivelor lor asupra navei, ce pot fi mai mari sau mai mici. În termeni mai generali înseamnă a exploata toate informaţiile meteorologice şi hidrografice pentru a realiza o traversadă mai sigură şi mai economice.
În absenţa influenţelor meteo maritime traiectoria optimă e dată de linia cea mai scurtă - geodetică sau fragmente de geodetică - ce uneşte punctul de plecare cu cel de destinaţie, a cărei determinare împreună cu controlul poziţiei navei şi direcţiei de deplasare a acesteia, constituie obiectul navigaţiei clasice (eometrice şi instrumentale).
În prezenţa factorilor meteo maritimi traiectoria optimă nu coincide, în general, cu traseul cel mai scurt. Viteza efectivă a navei depinde de condiţiile meteorologice, de răspunsul navei la condiţiile de nevigaţie, de evaluarea situaţiei de către comandantul navei.
Navigaţia meteorologică se ocupă de alegerea traiectoriile (rutelor) în baza informaţiilor meteo marine disponibile. Criteriile adoptate tind să reducă durata traversadei, consumul de combustibil, eventualele daune ale navei şi/sau ale încărcăturii, discomfortul pasagerilor.
Optimizarea rutei se poate referi numai la unul din aceşti factori sau la o combinaţie a acestora. Cel mai adesea îmbunătăţirea unui factor duce şi la îmbunătăţirea unui factor duce şi la îmbunătăţirea celorlalţi.
Funcţie de informaţiile disponibile, se pot distinge două forme de navigaţie meteorologică:
1. alegerea rutei se face în baza condiţiilor climatice medii relative la traversadă, pentru un anumit sezon, ce sunt cuprinse în publicaţii ca: Pilot Chart, Routeing Chart, Ocean Passages for the World, etc. Este vorba în acest caz de rute climatologice sau rute sezoniere (rute standard).
2. Rutele sunt alese în baza previziunilor evoluţiei factorilor meteo marini - rute meteorologice, rute temporare, navigaţie strategică şi tactică - sunt toţi termeni ce indică în principal acelaşi concept.
Rutele climatice servesc la evitarea condiţiilor meteo celor mai defavorabile şi mai frecvente. Costul în timp şi distanţa este adesea ridicat şi nu întotdeauna condiţiile meteo maritime sunt cele mai relevante pentru condiţiile atmosferice.
Rutele meteorologice optime sunt alese în general după criteriul reducerii la minim a duratei traversadei. Această conditie poate fi satisfacută, riguros, numai dacă sunt luate în consideraţie următoarele:
-- previziunile condiţiilor meteo marine pentru întreaga durată a traversadei.
-- comportamentul navei în mare (răspunsul navei la condiţiile de mare).

Pentru rute oceanice ce durează mai mult de 5 zile, informaţiile despre navă şi ambient nu sunt suficiente, fapt pentru care se recurge la soluţii non-optimale, introducând ipoteze simplificatoare.
Rutele meteo pot fi realizate prin procedee autonome, la bordul navei, atunci când se dispune de un receptor fac-simile sau al staţiilor meteo de la uscat. Cele două sisteme prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje, iar o combinaţie a lor constituie cu certitudine soluţia optimă.
O metodă de determinare a rutei meteorologice e aceea care se bazează pe construcţia fronturilor izocrone, reprezentând locul geometric al punctelor în care o navă poate ajunge, din punctul de plecare, urmând diverse drumuri în acelaşi interval de timp. Drumul ce conduce la punctul frontului izocron cel mai apropiat de destinaţie e acela de durată minimă.