Instalaţii de stins incendiu

Instalaţia de stins incendiu cu pulberi

Instalaţii de stingere cu hidrocarburi halogenate

Stingerea incendiilor cu hirocarburi halogenate – denumite generic haloni, se poate face prin diverse procedee cum ar fi: cu jet compact, cu jet pulverizat şi sub formă de aerosoli. Halonii pot fi refulaţi asupra focarului incendiului fie din instalaţii fixe fie din stingătore portabile.
Pentru stingerea locală a unui incendiu de lichide combustibile se recomandă ca instalaţie să fie astfel proiectată şi utilizată, încât cea mai mare parte a agentului de stingere să se vaporizeze în flacără, deasupra substanţei aprinse. În acest caz procesul de stingere este determinat de trei fenomene şi anume:
-- vaporizarea picăturilor de agent de stingere;
-- amestecarea vaporilor de agent de stingere cu vaporii de combustibil;
-- interacţiunea fizico-chimică între haloni şi vaporii de combustibil.

Fenomenul de vaporizare a hidrocarburilor halogenate are cea mai mare importanţă şi implicit ne interesează iniţierea acestei prime etape cu eficienţă maximă. Astfel se constată că în condiţiile în care picăturile de agent de stingere (halon) sunt prea mici, acestea se vaporizează înainte de a ajunge deasupra focarului, iar în cazul în care sunt prea mari trec prin zona de ardere fără a se vaporiza total. În ambele situaţii eficacitatea stingerii este redusă şi între aceste limite se găseşte situaţia optimă, care este caracterizată prin vaporizarea totală a substanţelor volatile pe întregul traseu de mişcare a jetului.
Literatura de specialitate explică eficacitate instalaţiilor cu haloni raportându-se la compararea cu instalaţiile de stins incendiu cu bioxid de carbon din punctul de vedere al eficacităţii şi toxicităţii amestecului. Astfel se constată că, de exemplu, tetrafluordibrommetanul este de 10 ori mai eficient decât dioxidul de carbon şi de 20 de ori decât vaporii de abur.

Ca procedee de stingere halonii pot fi refulaţi în spaţii închise unde se va asigura o concentraţie suficientă stingerii incendiului sau după caz pentru magaziile de marfă la petroliere o concentraţie care să asigure excluderea formării unui amestec explozibil. Instalaţiile sunt asemănătoare cu cele de stins incendiu cu CO2 cu deosebirea că pentru antrenarea hidrocarburilor halogenate se folosesc agenţi de antrenare cum ar fi azotul sau bioxidul de carbon care reprezintă suportul de transport de la locul de depozitare la locul incendiului sau la locul de inertizare a unui amestec explozibil. Este de preferat utilizarea azotului deoarece solubilitatea halonilor este mai redusă în raport cu cea a bioxidului de carbon şi se obţine astfel o eficienţă mai ridicată la vaporizare.

Protejarea compartimentelor se face prin supravegherea acestora de detectoarele de incendiu, care lansează automat instalaţia cu haloni. Eficienţa depinde de durata redusă de descărcare a halonului, care nu trebuie să depăşească 10 secunde. Instalaţia este de mare simplitate funcţională, este declanşată cu acţionare electrică sau electropneumatică.

La primirea semnalului de lansare emis de tabloul de automatizare pe baza detectorului de incendiu din compartiment, se deschid electrovalvele buteliilor de aer comprimat şi electrovalva de zonă, unde este evacuat halonul.
Eficienţa stingerii cu haloni este mai mare de circa zece ori ca cea cu CO2, dar se consideră suficientă o concentraţie de 5% în volumul închis, unde se execută deversarea. Trebuie respectată prescripţia ca în compartimentele în care există personal concentraţia să nu depăşească 10 %. Avantajul halonilor din grupa 6 este că nu au efecte distructive asupra personalului de deservire. Cu toate acestea la o temperatură ambiantă ce depăşeşte 482 °C trebuie avut în vedere că produşii devin toxici şi provoacă moartea personalului de intervenţie. Spaţiul în care se produce un incendiu, ce trebuie stins prin această metodă, trebuie să prezinte cât mai puţine neetanşeităţi, pentru a menţine o concentraţie de (5-10)% pe un interval de timp de 5-15 minute considerat ca fiind suficient pentru înăbuşirea incendiului.
Calculul instalaţiei de stingere cu haloni, care poate înlocui cu succes dioxidul de carbon, se face pentru cel mai mare compartiment astfel protejat la o concentraţie de 10% din volum.