Funcţiunile de bază ale şantierului naval

Pentru a-şi realiza obiectivul pentru care a fost creat şantierul trebuie să desfăşoare activităţi foarte diferite: cercetare, proiectare, prelucrarea materialelor, aprovizionare, evidenţă etc. O analiză riguroasă a tuturor activităţilor nu este posibilă fără o grupare a lor după anumite criterii raţionale.
Iniţiatorul analizei întreprinderii prin prisma funcţiunilor sale de bază a fost Henry Fayol care a şi formulat noţiunea de funcţiune şi a stabilit conţinutul acestora. Ulterior conceptul de funcţiune a suferit numeroase modificări. În prezent prin funcţiune se înţelege o grupare de activităţi omogene din punct de vedere al conţinutului lor şi al tehnicilor de executare pe care şantierul este chemat să le realizeze în cursul existenţei sale. Activitatea reprezintă totalitatea atribuţiilor de o anumită natură (tehnică, economică, administrativă etc.) a căror efectuare necesită cunoştinţe într-un domeniu determinant de specialitate, care permit realizarea unei părţi dintr-o funcţiune a şantierului.
Funcţiunile de bază ale unui şantier naval sunt: funcţiunea de cercetare - dezvoltare, funcţiunea de producţie, funcţiunea comercială, funcţiunea financiar - contabilă, funcţiunea de personal.
Conţinutul fiecărei funcţiuni formează un ansamblu unitar de activităţi, atribuţii şi sarcini, încredinţat spre execuţie unor compartimente de muncă ale şantierului.
Funcţiunea de cercetare - dezvoltare cuprinde ansamblul activităţilor care preced procesul de fabricaţie şi asigură crearea de noi idei, metode, soluţii, precum şi aducerea acestora într-o formă accesibilă folosirii lor în practică, studiind, concepând, elaborând viitorul cadru tehnic, tehnologic şi organizatoric al şantierului naval. Activităţile care se includ în această funcţiune sunt: cercetarea (noi tipuri de nave, noi mecanisme, forme noi ale corpului navei, tehnologii etc.); proiectarea produselor (nave, mecanisme, instalaţii, aparataj etc.); pregătirea tehnologică a fabricaţiei şi montajului; construirea şi omologarea prototipului; proiectarea lucrărilor de investiţii; realizarea investiţiilor şi inovaţiilor; elaborarea normelor de consum şi de muncă; organizarea conducerii, producţiei şi muncii.
Funcţiunea de producţie însumează activităţile care asigură realizarea procesului de construire a navelor precum şi a proceselor de producţie auxiliare şi de servire, ca de exemplu: elaborarea programelor de lucru pe secţii, ateliere, formaţii, locuri de muncă, lansarea în lucru, fabricarea elementelor componente ale navelor, asamblarea corpului, montarea mecanismelor şi instalaţiilor, urmărirea realizării producţiei, asigurarea controlului tehnic de calitate, întreţinerea şi repararea mijloacelor fixe, executarea, întreţinerea şi repararea SDV-urilor, transportul intern.
Funcţiunea comercială cuprinde activităţile prin care se asigură primirea, conservarea şi eliberarea din depozite a materialelor necesare procesului de producţie, precum şi desfacerea producţiei şantierului. Dintre acestea fac parte: stabilirea necesarului de materiale şi dimensionarea judicioasă a stocurilor; prelucrarea repartiţiilor de materiale şi încheierea contractelor cu furnizorii: transportul, primirea, descărcarea, recepţionarea şi depozitarea materialelor; eliberarea materialelor din depozite; prelucrarea repartiţiilor pentru produsele şantierului şi perfectarea contractelor cu beneficiarii; organizarea reclamei comerciale, participarea la târguri şi expoziţii interne şi internaţionale; deservirea activităţii de "service" în ţările sub pavilionul cărora un număr mai mare de nave construite de şantier.
Funcţionarea financiar-contabilă se referă la activităţile prin care se asigură obţinerea şi folosirea eficientă a mijloacelor financiare necesare desfăşurării muncii în şantier, înregistrarea şi evidenţa fenomenelor economice, precum şi urmărirea modului de realizare a sarcinilor economice. În această categorie se includ: planificarea financiară; execuţia financiară; Controlul preventiv şi controlul financiar intern; evidenţa contabilizarea economică; stabilirea preţurilor navelor; planificarea şi urmărirea costurilor etc.
Funcţiunea de personal integrează activităţile care se referă la asigurarea cantitativă şi calitativă a şantierului cu forţe de muncă, la recrutarea, selecţionarea, pregătirea, perfecţionarea şi retribuirea lucrătorilor. În cadrul acestei funcţiuni îşi găsesc locul şi problemele de ordin social, de medicină şi protecţie a muncii, cele care privesc raporturile dintre conducători şi subordonaţi etc.
În general pentru fiecare funcţiune s-au organizat unul sau mai multe compartimente de muncă (servicii, birouri, laboratoare, secţii, ateliere etc.) dar între conţinutul funcţiunii şi atribuţiile compartimentelor nu există o identitate perfectă. De exemplu, secţia este un compartiment de producţie, dar în cadrul său se întâlnesc activităţi ce aparţin şi altor funcţiuni (cercetare-dezvoltare, financiar-contabilă, de personal).
Pentru stabilirea şi îmbunătăţirea structurii organizatorice a şantierului naval, identificarea, studierea complexităţii şi gruparea activităţilor ce compun fiecare funcţie au o însemnătate deosebită. Nu este posibilă constituirea secţiilor şi atelierelor de producţie, a compartimentelor de concepţie şi a laboratoarelor, a compartimentelor funcţionale etc. fără cunoaşterea în prealabil a volumului de muncă cerut de fiecare activitate în condiţiile concrete ale şantierului naval cercetat.