INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SEPARATOARE DE SANTINĂ

Separatorul de tip SEREX. Acest tip de separator funcţionează pe aspiraţia pompei şi suprapune efectele a trei principii de separare: gravitaţional, aglomerare şi filtrare. Componenţa este redată în figura de mai jos.

1.Corpul separatorului;

2. Plăci de laminare şi aglomerare;

3. Intrare amestec;

4. Traductoare rezistive;

5. Bloc de comandă;

6. Incinta de intrare a amestecului;

7. Camera intermediară;

8. Camera de aspiraţie;

9. Pompa de hidrocarburi;

10. Pompa alimentare filtru;

11. Corp modul filtrare;

12. Filtru volumic

13. Evacuare apă tratată.
Specific pentru acest tip de separator este că separarea gravitaţională, şi aglomerarea pe talere este realizată pe aspiraţia pompei, iar filtrarea pe refulare. Funcţionarea este monitorizată cu ajutorul manometrului M şi a vacumetrului V, care dau informaţii despre colmatarea cu hidrocarburi a filtrului volumic 12.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SEPARATOARE DE SANTINĂ

Separatorul tip SEROM. Este un separator ce combină trei procedee de separare: hidrociclonarea, aglomerarea şi filtrarea. Figura de mai jos sugerează prin desen funcţionarea acestui tip de separator.

1. Duze pentru accelerare;

2. Hidrociclon;

3. Traductori rezistivi;

4. Tablou comandă;

5.Electrovalvă
6. Inele de aglomerare (talere);

7. Filtru volumic.

Funcţionarea. Amestecul de apă şi hidrocarburi este introdus în separator prin intermediul a unor duze tronconice (1), cu rolul de a accelera apa în scopul formării interioare a unui hidrociclon. Ca urmare a diferenţei de densitate se produce o primă separare (hidrociclonul 2). În vederea purificării finale prin filtrare, amestecul prelucrat deja primar este trecut prin sistemul de talere inelare (6), unde se realizează, o nouă separare. Filtrarea finală este realizată în filtrul volumic (7), ce are rolul de a reduce concentraţia hidrocarburilor sub valoarea de 15 p.p.m.
Automatizarea funcţionării instalaţie este realizată de tabloul de comandă (4), care primeşte semnale de la traductorii rezistivi (3). Astfel, când suprafaţa de separaţie a celor două medii supuse separării ajunge la traductorul inferior (figura de mai sus), comanda 4 transmite un semnal electric către electrovalva (5), care se deschide şi permite trecerea rezidului separat către tancul de stocare. Celelalte două traductoare sunt, cel intermediar, pentru semnalizarea nivelului minim de hidrocarburi, când se închide electrovalva (5) şi cel superior pentru a semnaliza o eventuală avarie, în sensul că apa poate pătrunde în tancul de reziduri. Traductoarele realizează cicluri de funcţionare automată între cele două limite.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SEPARATOARE DE SANTINĂ

Separatorul de santină tip Turbolo. Este format din două incinte suprapuse, ce sunt separate printr-o membrană perforată 5 (în figura de mai jos). Scopul acestei separări este dat de procedeele diferite utilizate în fiecare cameră, în vederea separării celor două medii (apa şi hidrocarbura).

1. Sită ;

2. Talere conice;

3. Armătură de aerisire cu flotor;

4. Încălzire electrică sau cu abur;
5. Membrană de separare

În camera superioară se utilizează principiul de separare prin hidrociclonare, apa care se dispune la exterior ieşind prin sita 1. Această cameră este dotată cu o armătură de aerisire cu flotor 3, ce dă posibilitatea umplerii în întregime a separatorului şi cu o serpentină 4, ce realizează încălzire cu abur sau cu rezistenţă electrică a amestecului supus separării. Membrana 5 separă camera superioară de cea inferioară, permiţând trecerea lichidului deja prelucrat printr-o separare primară, scopul acesteia fiind de a nu lăsa mişcarea iniţială de rotaţie a lichidului să afecteze noua curgere. În camera inferioară urmează o nouă încălzire şi separarea prin aglomerare pe talere.

Modulul prezentat în figura prezentată mai sus se construieşte pentru o gamă de debite cuprinsă între (1,25 - 350) m3/h şi asigură o concentraţie a rezidurilor de hidrocarburi mai mică de 100 p.p.m. Pentru a micşora concentraţia sub valoarea de 15 p.p.m. este utilizat un al doilea modul ce cuprinde două filtre înseriate, care reduc de obicei concentraţia până la 7-8 p.p.m.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SEPARATOARE DE SANTINĂ

Conform cerinţelor internaţionale toate navele cu un tonaj brut de peste 400 tone registru şi petrolierele mai mari de 150 de tone sunt obligate să folosească instalaţii separatoare de reziduri petroliere. În funcţie de mărimea şi tipul navei, precum şi de zona de navigaţie, cerinţele internaţionale, la care a aderat şi ţara noastră, sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Capacitatea de separare variază în limite largi, între 5-25 t pe zi, în funcţie de tipul navei, putând ajunge până la 300 t/zi în cazul petrolierelor. Instalaţiile de separare, în cazul cel mai general au funcţionarea prezentată schematic în figura de mai jos. Separatorul de santină funcţionează cu atât mai bine cu cât diametrul particulei de hidrocarbură este mai mare. Din această cauză pompa separatorului de santină trebuie să fie o pompă cu şurub. Procesul de separare implică transferul apei de santină către separator. La iniţierea acestui proces, la locul de colectare este realizată o separare gravitaţională pe baza diferenţei de densitate 9acelor două medii diferite (apa şi hidrocarbura) şi la început sorbul de santină se află numai în apă. Începutul separării este destul de facil pentru că lichidul transferat în separator este format numai din unul din cei doi constituenţi (apa). Acest lucru se întâmplă şi la sfârşitul separării, cu diferenţa că sorbul de santină o să tragă constituentul cu densitatea mai mică (hidrocarbura). La mijlocul procesului amestecul este format dintr-o emulsie ceea ce face ca separatorului să-i fie necesar un timp de separare şi din această cauză trebuie oprită pompa de introducţie a apei. Automatizarea acestui proces este prezentată în figura de mai jos.

1.Tanc de colectare; 2. Sorb de aspiraţie; 3. Pompă cu şurub; 4. Separator de reziduri petroliere;
5.clapet cu reţinere; 6.valvă de trecere manuală; 7. valvă cu acţionare electromagnetică; 8. Tablou comandă; 9. Tanc de reziduri petroliere; 10. Traductori capacitivi.

Funcţionare. Amestecul de apă şi hidrocarburi colectat în tancul 1, este aspirat prin sorbul 2 de către pompa 3 şi transferat în separatorul 4, unde este prelucrat şi evacuat prin armătura de sens 5. Întrucât concentraţia rezidurilor petroliere în apa aspirată nu este constantă şi debitul separatorului va varia între zero şi debitul pompei, evacuarea apei şi a rezidurilor se face automat prin deschiderea valvei comandate electromagnetic 7, care este comandată de traductorii capacitivi 10. Evacuarea rezidurilor către tancul de slop, se poate face şi manual prin deschiderea valvei 6.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa IVI la MARPOL 73/78. Se aplică navelor cu un tonaj mai mare de 400 TR şi care transportă mai mult de 15 persoane. La bord trebuie să existe un plan de evacuare a gunoiului şi plăcuţe indicatoare în acest sens. Ca zone speciale sunt definite: Zona Mării Mediterane, Zona Mării Baltice, Zona Mării Negre, Zona Mării Roşii, Zona Mării Nordului, Zona Golfului Persic, Zona Antartică, precum şi Regiunea Caraibelor incluzând Golful Mexic şi Marea Caraibelor.
Evacuarea gunoiului de la bord trebuie să corespundă cerinţelor MARPOL 73/78 şi regulile sunt sintetizate în tabelul de mai jos.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa IV la MARPOL 73/77. Se aplică navelor cu un tonaj mai mare de 200 TR şi care transportă mai mult de 10 persoane. Ape uzate sunt considerate cele rezultate de la: toalete, pisoare şi sifoane de pardoseală, spălătoare, băi, încăperi medicale, spaţii utilizate pentru transportul animalelor vii şi alte ape amestecate cu cele de sus. Pentru navele menţionate se eliberează un Certificat Internaţional de Prevenire a Poluării cu Ape Uzate – International Sewage Pollution Prevention Certificate (ISPPC) – ISPP
Descărcarea apelor uzate se poate face în următoarele condiţii:
-- malaxate şi dezinfectate, la distanţă mai mare de 4 Mm de uscat.
-- nemalaxate şi nedezinfectate la distanţă mai mare de 12 Mm de uscat.
Pentru a permite racordarea tubulaturilor instalaţiilor de colectare cu tubulaturile de descărcare ale navei, trebuie prevăzut un racord standard care are dimensiunile: De=210 mm, diametrul cercului buloanelor Db=170 mm, fante 4x18 mm, grosimea flaşei 16 mm, buloanele 4x16 mm; de regulă, di=100 mm, iar presiunea de lucru este de 6 Kgf/m2.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa III la MARPOL 73/77. Sunt identificate după Codul Maritim Internaţional de Mărfuri Periculoase – cod I.M.D.G. terbuie să se respecte următoarele reguli:
-- ambalajele vor avea un marcaj permanent, rezistent la apă (scufundat în apă 3 luni să se păstreze inscripţia), cu denumirea tehnică corectă a substanţei dăunătoare;
-- ambalajele goale vor fi tratate la fel ca şi substanţa pe care au transportat-o;
-- pe documentele de transport se va folosi denumirea tehnică corectă a substanţei transportate şi cuvintele POLUANT MARIN (MARINE POLLUTANT);

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa II la MARPOL 73/77. Substanţele lichide nocive (SLN) sunt de 4 categorii, notate cu A, B, C, D:
A – Substanţe lichide nocive care la debalastare sau curăţirea tancurilor prezintă un risc grav pentru resursele marine, sănătatea omului sau pitorescului marin.
B – Substanţe lichide nocive care la debalastare sau curăţirea tancurilor prezintă un risc pentru resursele marine, sănătatea omului sau pitorescului marin.
C – Substanţe lichide nocive care la debalastare sau curăţirea tancurilor prezintă un risc minor pentru resursele marine, sănătatea omului sau pitorescului marin.
D – Substanţe lichide nocive care la debalastare sau curăţirea tancurilor prezintă un risc perceptibil pentru resursele marine, sănătatea omului sau pitorescului marin.
Ca zone speciale sunt specificate: Zona Mării Baltice; Zona Mării Negre;
Se eliberează un Certificat internaţional de prevenire a poluării - I.P.P.C.C.N.L.S. – International Certificate for the Carriage of Noxius Liquid Substances in Bulk – cu durata de maxim 5 ani.
Descărcarea substanţelor lichide nocive:
Din categoria A este interzisă; -apa de balast sau spălare poate fi descărcată când se îndeplinesc condiţiile:
-- nava este în marş cu viteza de 7 noduri (4 noduri nepropulsată)
-- descărcarea se efectuează sub linia de plutire.
-- descărcarea se efectuează la o distanţă mai mare de 12Mm faţă de uscat, unde apa are o adâncime mai mare de 25m.
Din categoria B, este interzisă descărcarea în mare: - apa de balast sau de spălare va fi evacuată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
-- nava este în marş cu viteza de 7 noduri (4 noduri nepropulsată)
-- concentraţia aferentă în siaj este mai mică de 1 ppm.
-- cantitatea maximă de marfă descărcată este mai mică de 1 m3 sau 1/3000 din capacitatea tancului (se ia valoarea cea mai mare).
-- descărcarea se efectuează sub linia de plutire.
-- descărcarea se face la o distanţă mai mare de 12 Mm şi la o adâncime a apei mai mare de 25m
Din categoria C, este interzisă descărcarea în mare; - apa de balast sau de spălare va fi evacuată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
-- nava este în marş cu viteza de 7 noduri (4 noduri nepropulsată)
-- concentraţia aferentă în siaj este mai mică de 10 ppm.
-- cantitatea maximă de marfă descărcată este mai mică de 3 m3 sau 1/1000 din capacitatea tancului (se ia valoarea cea mai mare).
-- descărcarea se efectuează sub linia de plutire.
-- descărcarea se face la o distanţă mai mare de 12 Mm şi la o adâncime a apei mai mare de 25m.
Din categoria D, este interzisă descărcarea în mare: - apa de balast sau de spălare va fi evacuată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
-- nava este în marş cu viteza de 7 noduri (4 noduri nepropulsată);
-- concentraţia aferentă în siaj este mai mică de 9,0%;
-- descărcarea se face la o distanţă mai mare de 12 Mm.

Observaţie: În zonele speciale trebuie să se facă prespălarea tancurilor şi reziduurile să fie evacuate în instalaţiile de colecţie portuare (A, B).
Excepţii: Numai dacă descărcarea este: necesară pentru siguranţa vieţii pe mare sau pentru salvarea de vieţi omeneşti, rezultatul unei avarii sau are loc pentru reducerea pagubelor prin poluare.
Jurnalul de înregistrare a mărfii – Cargo Record Book se completează pentru fiecare tanc:

1) încărcarea mărfii

2) transferul intern de marfă

3) descărcarea mărfii

4) curăţarea tancurilor de marfă

5) evacuarea reziduurilor la instalaţia de colectare

6) descărcarea în mare sau eliminarea prin ventilare a reziduurilor; se eliberează pe 5 ani şi se păstrează 3 ani de la ultima menţiune completată.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Anexa I la MARPOL 73/78. Se aplică navelor petroliere mai mari de 150 de tone şi alte nave mai mari de 400 de tone şi constă din respectarea următoarelor reguli:
-- eliberarea unui Certificat internaţional de prevenire a poluării cu hidrocarburi IOPP (IOPP – International oil pollution prevention certificate)
-- durata de eliberare este mai mică de 5 ani.
-- sunt considerate zone speciale: zona Mării Mediterane, zona Mării Negre, zona Mării Baltice, zona Mării Roşii, „zona golfurilor (22°30` N, 59°48` E) şi (25°04` N, 61°25` E)”, zona Golfului Aden, zona Antactică.
-- în zonele speciale, orice descărcare de hidrocarburi este interzisă.
-- apa de santină evacuată va avea cmax H<15 ppm.
-- orice navă cu tonaj brut mai mare de 400 t va fi dotată cu tanc de reziduuri de hidrocarburi.
-- pentru a permite racordarea tubulaturilor instalaţiilor de colectare reziduri, flanşele sunt standardizate la dimensiunile: De=215mm, Di=dt, Db=183 (diametrul cercului buloanelor), diametrul găurilor Dg=6x22mm. Grosimea flanşei 20 mm. Buloane şi piuliţe 6x6x20mm şi lungimi corespunzătoare.
-- fiecare petrolier (mai mare de 150 tone) şi navă (mai mare de 400 tone) trebuie să poarte un Jurnal de înregistrare a hidrocarburilor ORB – Oil Record Book.
-- jurnalul se completează la: balastarea tancurilor cu combustibil, descărcarea apei de spălare a tancurilor de combustibil, evacuarea reziduurilor de hidrocarburi şi a apei de santină a compartimentului maşini, încărcarea, descărcarea şi transferul intern al hidrocarburilor marfă, închiderea valvulelor după operaţiunile desemnate în jurnalul O.R.B.
-- fiecare petrolier (mai mare de 150 t) şi navă (mai mare de 400 t) trebuie să aibă la bord un plan de urgenţă contra poluării cu hidrocarburi.
-- informaţiile ce se înregistrează în jurnalul ORB sunt codate şi ca urmare a efectuării operaţiunilor cu hidrocarburi în compartimentul maşini şi asupra operaţiunilor de balastare şi manipulare a mărfii la petroliere.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Pincipalele reguli ale convenţiei internaţionale MARPOL 73/78

Convenţia MARPOL 73/78 este o reglementare juridică internaţională adoptată de Conferinţa internaţională privind poluarea marină, convocată de Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO), în perioada 8 oct. – 2 nov. din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave şi modificată Protocolul din 6 - 17 febr. 1978 referitor la Convenţia Internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave. Aplicarea regulilor stabilite de convenţie, constă în respectarea celor cinci anexe a căror semnificaţie este dată după cum urmează:
Anexa I – Reguli pentru prevenirea poluării cu hidrocarburi;
Anexa II – Reguli pentru controlul poluării cu substanţe lichide nocive în vrac;
Anexa III - Reguli pentru prevenirea poluării cu substanţe dăunătoare transportate pe nave sub formă ambalată;
Anexa IV - Reguli pentru prevenirea poluării cu ape uzate de la nave;
Anexa V - Reguli pentru prevenirea poluării cu gunoi de la nave.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Metode de separare a hidrocarburilor din apa de santină

--- Separarea prin flotare ---

Procedeul constă în insuflarea aerului comprimat prin partea inferioară a recipientului (separatorului), în care sunt introduse apele reziduale.

Separator de santină prin flotare

Particulele de combustibil aderă la bulele de aer şi urcă la suprafaţă odată cu acestea.
Este o soluţie eficientă atunci când particulele de combustibil au densitatea apropiată de densitatea apei.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Metode de separare a hidrocarburilor din apa de santină
--- Separare prin aglomerare ---

Separarea prin aglomerare urmăreşte mărirea dimensiunilor particulelor (are ca urmare creşterea forţei arhimedice) şi separarea lor ulterioară prin procedeul gravitaţional.
Aceasta operaţiune se efectuează prin montarea înaintea separatorului gravitaţional a unui recipient de aglomerare, recipient prevăzut cu nişte talere ce realizează această operaţiune de mărire a diametrului particulei.

În timpul curgerii particulele de hidrocarburi aderă una la cealaltă şi astfel se obţine mărirea diametrului, ceea ce măreşte mult capacitatea de separare a hidrocarburilor din apă.
Observaţie: Concentraţia combustibilului în apa deversată ce a fost supusă acestui procedeu, ajunge la (40 – 50) P.P.M (pentru a ajunge la concentraţia prescrisă se combină cu alt procedeu).

Separator de santină cu talere

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

INSTALAŢIA DE SANTINĂ A COMPARTIMENTULUI DE MAŞINI

Are rolul de a drena compartimentul de maşini, compartiment unde apar scurgeri de combustibili, lubrifianţi şi ape uzate, rezultate din exploatarea instalaţiilor din acest compartiment. În principiu această instalaţie, reprezintă o instalaţie de salvare degenerată, pentru că permite evacuarea apei din compartimentul maşini la o eventuală gaură de apă (prin valvula 10).

Elementele instalaţiei de santină, conform notaţiilor din figura, sunt:
1. Puţuri de santină colectoare de ape poluate cu reziduri de hidrocarburi;
2. Casete colectoare din magazii (casete cu reţinere);
3. Filtre grosiere;
4. Caseta colectoare a compartimentului de maşini;
5. Caseta colectoare ce preia scurgerile de la coferdamuri;
6. Pompa principală de santină
7. Pompa de balast
8. Separatorul de santină
9. Pompa separatorului de santină1.

10. Racord direct pentru salvare (avarie);
11. Valvula de izolare a tubulaturii prin care circulă apă poluată cu reziduri de hidrocarburi, faţă de tubulatura curată;
12. Tubulatura curată (prin care circulă numai apă);
13. Tubulatura de transport ape poluate cu produse petroliere (drenează compartimentul de maşini şi coferdamul, unde apar diverse scurgeri de combustibil şi ulei).

Instalaţia de santină trebuie să îndeplinească condiţiile impuse de registrul naval sub a cărui clasă se construieşte nava. De regulă pompa de santină trebuie dublată şi această condiţie este respectată prin utilizarea pompei de balast.
Tubulatura instalaţiei de santină a compartimentului de maşini (13) transportă apă amestecată cu reziduuri de hidrocarburi şi din această cauză trebuie să existe posibilitatea de a separa circuitul apelor poluate (valvula 11), de apele curate. Astfel, există variante la care tubulatura separatorului de santină, este complet separată de tubulatura curată.
Pentru a se evita poluarea mediului cu hidrocarburi, sunt stabilite de organizaţiile internaţionale (International Maritim Organization), metode de tratare a apelor poluate cu hidrocarburi, precum şi norme, care impun concentraţia de hidrocarburi admisă în apelor ce pot fi deversate în diverse zone de navigaţie.

Observaţie: Valvula 10 face posibilă legătura directă a instalaţiei de santină cu tubulatura curată, cu sorbul amplasat în compartimentul de maşini.
Aceasta valvă se foloseşte numai în cazul inundării compartimentului de maşini. Se prevede ca pompa cu debitul cel mai mare din compartimentul de maşini să aibă un sorb de salvare.
Referindu-ne la calitatea apelor poluate, normele impun o concentraţie a produselor petroliere în apa deversată în porturi sau în zone apropiate de mal, mai mică decât 15 P.P.M. (P.P.M. - părţi pe milion). Realizarea acestei concentraţii foarte reduse, se obţine cu ajutorul separatorului de santină (8), care reţine produsele petroliere din apa ce urmează a fi deversată.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

SISTEMUL PRINCIPAL DE CONTROL A TANCURILOR DE MARFĂ, BALAST, SERVICIU

Instalaţia de balast trebuie să permită următoarele manevre absolut necesare în procesul de exploatare a navei: ambarcare – debarcare balast, manevra apei între tancuri, babord - tribord şi invers, manevra balastului din pupa în prova şi invers. Nivelul apei din tancuri este urmărit în permanenţă cu ajutorul unor traductoare de nivel.
Traductoare de nivel cu plutitor. Aplicaţiile marine sunt executate printr-o tehnologie de vârf, care a fost încercata şi testata în mii de aplicaţii de-a lungul anilor. Tehnologia plutitorilor trebuie să permită satisfacerea condiţiilor dure din domeniul marin pentru a funcţiona continuu ani de-a rândul fără a se deteriora . Dificultatea accesului la traductorul aparaturii de măsurare a nivelului din tanc implică dotarea navelor în acest sens cu echipamente din cele mai fiabile.
Cel mai întâlnit traductor de nivel este plutitorul, utilizat în principal pentru avantajele ce le prezintă şi anume: plutitoarele urmăresc adevăratele suprafeţe ale lichidului şi nu extrapolarea rezultatelor obţinute din indicaţii indirecte cum sunt : presiune sau ecoul; funcţionează perfect în tancurile cu pereţii curbaţi sau alte forme, unde alte tehnologii pentru sesizarea nivelului lichidului nu pot funcţiona; prezintă unica capacitate de a monitoriza nivelele de lichid din aproape orice tanc indiferent de mărime şi forma; poate opera cu lichide de greutăţi specifice diferite; acurateţea măsurătorilor nu poate fi afectată de schimbări în greutatea specifica , temperatura şi presiune din această cauză nu sunt necesare reglări şi recalibrări scumpe; pot monitoriza zonele de contact între lichide şi emulsii.

Cu ajutorul traductoarelor cu plutitor se pot măsura nivelele unor lichide de concentraţii sau greutăţi specifice diferite care se află adeseori în acelaşi tanc - unul plutind deasupra celuilalt. Cele mai multe traductoare doar urmăresc nivelul cel mai de sus al unei suprafeţe de lichid sau conţinutul unui tanc ca întreg, dar cu senzorii plutitori montaţi ca în figura se poate monitoriza cu uşurinţă zona de contact între două lichide diferite, inclusiv emulsiile, spumele şi murdăriile care se formează între ele. Ajustând greutatea specifică a plutitorului magnetic, senzorii sunt reglaţi să monitorizeze interferenţa dintre lichidele aparţinând unei game largi de produse. Folosiţi împreună cu alarme de nivel şi sisteme automate de control, senzorii dau siguranţa că doar lichidul necesar, este pompat dintr-un tanc în altul.
Traductorul de nivel cu plutitor magnetic. În acest caz emiţătorul este montat vertical în tanc şi conectat prin cablu la un receptor aflat în altă parte a vasului. Emiţătorul se compune dintr-o tijă lungă de-a lungul căreia se mişcă un plutitor magnetic o dată cu suprafaţa lichidului. În interiorul corpului ermetic al tijei se afla un divizor de voltaj (o reţea - combinaţie de multe comutatoare şi rezistenţe), care se întinde pe toată lungimea de indicare a tijei .

O anumită tensiune de curent continuu este aplicata la capetele emiţătorului, în timp ce plutitorul se mişcă cu suprafaţa lichidului daschizând comutatoarele, pe baza acţiunii câmpului magnetic.
Rezultatul este o gamă largă de semnale electrice induse proporţional cu nivelul de lichid din tanc. Semnalul de ieşire poate fi trimis oricărui tip de receptor, inclusiv celor analogice sau digitale.
Sunt cele mai bune indicatoare, deoarece: un magnet permanent încorporat în fiecare lamelă formează o legătură sigură cu lamelele adiacente. Alinierea corespunzătoare este asigurată şi nu este afectată de şocuri, vibraţii, valuri, sau schimbări rapide ale nivelului de lichid; un ghid permite utilizarea unui magnet tip bara în interiorul plutitorului. Ghidul este integrat în interiorul canalului cu lamele, deci indiferent de poziţie, magnetul din plutitor este întotdeauna aliniat; un magnet permanent puternic stă intr-o poziţie orizontala în interiorul comutatorului şi din această cauză rotaţia lamelei este sigură şi neînşelătoare;
Acest tip de traductor se poate utiliza, printr-un montaj adecvat, pentru tancurile foarte adânci sau tancurile cu pereţi înclinaţi, unde emiţătoarele sunt legate în serie şi montate suprapus. Astfel se creează o zona de măsurare neîntreruptă. Plutitorul, prin construcţia şi forma lui, are capacitatea de a funcţiona şi în cazul lichidelor a căror densitate variază în limite largi. Astfel de sisteme sunt tot mai răspândite pe navele de ultimă generaţie, întrucât dau posibilitatea monitorizării (semnalizări când se ating nivele periculoase) şi automatizării proceselor de balastare – debalastare, mai ales la navele specializate ce ambarcă greutăţi concentrate mari.

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

Elemente constructive ale instalaţiei de balast

Aceste instalaţii sunt formate din pompe, tubulaturi, tancuri de balast, armături de comandă şi control.
Pompele de balast sunt, în general, de tip centrifugal, care la funcţionare au debite mari şi sunt autoamorsabile. Ele trebuie să îndeplinească condiţii atât pe aspiraţie, cât şi pe refulare. Registrele de clasificaţie impun dublarea pompei de balast - de obicei aceasta este dublată de pompa de santină.
Tubulaturile instalaţie de balast sunt formate din; tubulatura principală prin care circulă apa de mare, tubulatura de aerisire a tancului de balast şi tubulatura instalaţiei de măsură şi control ce monitorizează nivelul balastului în tancuri.

Instalaţia de balast

Tubulatura instalaţiei de balast se cuplează la un capăt cu instalaţia de introdus apă (magistrala de apă de mare), iar la celălalt capăt cu tancurile de balast.

Pătrunderea apei în corpul navei se face prin valvula Kingston sau priza de fund. La celalalt capăt al instalaţiei se amenajează tancul de balast cu elementele lui: tubulatura de umplere şi golire (1), tubulatura de aerisire (2), tubulatura de măsură şi control (3).
Volumul şi dispunerea tancurilor de balast se face în conformitate cu calculele hidrostatice, astfel încât să se asigure pescajul mediu al navei şi posibilitatea de reglare a asietei.

Tancul de balast este prevăzut cu :
1. Ramificaţie cu rol de umplere şi golire a tancului de balast.
2. Aerisire cu rol de a asigura ieşirea aerului din tanc la umplere. Permite de asemenea închiderea tubulaturii când puntea intră sub apă. Se are în vedere ca secţiunea de intrare a apei în tanc să fie mai mică decât secţiunea de ieşire a aerului (aceasta pentru a nu se crea suprapresiune la umplere şi vacum la golire).
3. Tub de sondă - permite controlul local al cantităţii de balast din tanc. Cantitatea de balast poate fi măsurată şi de la distanţă cu ajutorul traductoarelor de nivel. La navele moderne există sisteme automate de control şi monitorizare cu următoarele aplicaţii: măsoară automat nivelul din tancurile de balast, apă potabilă, combustibil sau de marfă, urmăreşte şi semnalizează diverşi parametri (detecţia golirii şi respectiv încărcării tancului, temperatură, presiune, densitate). De regulă astfel de sisteme sunt integrate într-un sistem principal de control prin intermediul unei interfeţe, care face legătura între traductoarele existente în tancuri şi un calculator central. Produsele de acest fel existente pe piaţă, trebuie să prezinte un grad ridicat de performanţă, siguranţă şi precizie. Montarea traductoarelor în tancurile monitorizate, trebuie să corespundă clasei de protecţie IP68 (prima cifră 6 semnifică protecţie totală contra pătrunderii prafului, iar cea de-a doua ne indică rezistenţa la imersiune prelungită). Produsele existente pe piaţă pot realiza monitorizarea simultană a circa 80 de tancuri

INSTALAŢII DE BALAST SANTINĂ

INSTALAŢIA DE BALAST

Instalaţia de balast are rolul de a asigura: stabilitatea navei prin modificarea centrului de greutate a navei balastate; pescajul minim la pupa necesar funcţionării propulsorului; posibilitatea corectării asietei (înclinărilor) navei provocate de încărcarea neuniformă a mărfii la bord sau a eventualelor avarii produse sub linia de plutire a corpului navei.
După gradul de generalitate al utilizării, instalaţiile de balast se pot clasifica astfel:
a) Instalaţii de balast generale – întâlnite pe toate tipurile de nave;
b) Instalaţii de balast specializate – utilizate doar la navele specializate.
a. Instalaţii de balast generale. Se întâlnesc la navele de transport mărfuri generale, cu scopul de a realiza modificarea pescajului mediu şi de a corecta înclinările, longitudinală şi transversală.
b. Instalaţii de balast specializate. Se întâlnesc la spărgătoarele de gheaţă, la navele port-containere, portbarje, la docurile plutitoare şi la submarine.
La navele spărgătoare de gheaţă se pune problema ca instalaţia de balast să realizeze pe timpul staţionării navei oscilaţii cu perioade foarte mari, astfel încât, pe timpul staţionării, nava să nu fie prinsă de gheaţă.
La navele portcontainer, portbarje sau Ro-Ro, ce îmbarcă greutăţi concentrate mari, se pune problema corectării rapide a înclinărilor cauzate de dispunerea excentrică a greutăţii la bord. Există nave portbarje la care încărcarea barjelor, se face prin balastarea navei de bază. Pentru submarine, instalaţia de balast determină condiţia de imersiune şi de ridicare la suprafaţă.