Nava şcoală "Mircea"

Caracteristici ale navei

Caracteristici:
-- Deplasament 1844 tone;
-- Tonaj brut 1320 tone;
-- Tonaj net 631 tone;
-- Lungime totala 81,18 m;
-- Lungime fara bompres 73,60 m;
-- Lungime la linia de plutire 62,00 m;
-- Latime la cuplu maestru 12,04 m;
-- Latime cu vergile la semn 23,60 m;
-- Bord liber 2,38 m;
-- Pescaj 5,40 m;
-- Greutatea lestului 250 tone;
-- Balast in tancurile de asieta: picul prova 20,60 tone; / picul pupa 29,70 tone;
-- Combustibil 63,50 tone;
-- Apa 209 tone;
-- Motor MAK DIESEL 1100 CP;
-- Viteza maxima cu motorul 9,5 Nd;
-- Autonomia 4000 Mm;
-- Nr. de vele = 23, cu o suprafata totala de 1750 m2;

-- Echipaj 200 (din care 120 de studenti).

Arborada navei:
-- Inaltimea arborelui trinchet: deasupra liniei de plutire 44,00 m; / deasupra puntii teuga 38,00 m;
-- Inaltimea arborelui mare: deasupra liniei de plutire 44,00 m; / deasupra puntii principale 41,10 m;
-- Inaltimea arborelui artimon: deasupra liniei de plutire 39,00 m; / deasupra puntii duneta 33,60 m;
-- Bompresul 12,50 m;
-- Arboretii 15,50 m;
-- Verga trinca 23,60 m;
-- Verga gabier 21,60 m;
-- Verga contragabier 19,20 m;
-- Verga sburator 5,60 m;
-- Verga randunica 11,80 m;
-- Picul mic 10,80 m;
-- Picul mare 13,10 m; Ghiul 16,00 m;

Comandanti:
-- Comandor August G.T. ROMAN 16.01.1939 - 01.04.1941;
-- Capitan Gheorghe Gustav DRAMBA 01.04.1941 - 01.10.1943 si 02.09.1944 - 05.09.1944 (Lt. comandor);
-- Locotenent Constantin CHIRIAC 01.10.1943 - 02.09.1944;
-- Capitan comandor Iosif BIACIU - 1946;
-- Locotenent comandor Ioan STOIAN 27.05.1946 - 09.1948;
-- Capitan Nicolae MILU 09.1948 - 05.1952;
-- Comandor Ioan GHEORGHE 05.1952 - 30.09.1955;
-- Comandor Alexandru HARJAN 01.01.1965 - 19.09.1973;
-- Comandor Petre ZAMFIR 05.04.1965 - 25.02.1966; (desemnat la comanda pe timpul marsului Constanta – Hamburg);
-- Comandor Eugen ISPAS 19.09.1973 - 08.09.1977;
-- Comandor Dan I. STAICULESCU 15.08.1978 - 05.03.1990;
-- Comandor Dinu Sorin PAMPARAU 05.03.1990 - 2006;

--Capitan Comandor Gabriel MOISE 2006 si in prezent.

Nava şcoală "Mircea"

Scurt istoric

La 17 mai 1939 a sosit in tara si a intrat in serviciul Marinei Militare nava-scoala “Mircea”, velier de tip bark (nava cu trei arbori), construit in anii 1938-1939 la Santierul Naval “Blohm und Woss” din Hamburg, Germania. Nava a fost botezata “Mircea” ca si inaintasul sau “Bricul Mircea” (1882-1944), purtand cu cinste pe mari si oceane tricolorul romanesc si numele marelui domnitor Mircea cel Batran, intregitorul Tarii Romanesti pana la “Marea cea mare”. Dupa reparatiile capitale si modernizarile facute in anul 1966 - la acelasi santier naval unde a fost construita - si intre anii 1994-2002, la Santierul Naval Braila, a devenit nava cea mai moderna dintre “surorile” ei (“Eagle” - SUA, “Gorch Foch” - Germania, “Tovarisch” - Rusia, “Sagres I” - Portugalia).

Principalele marsuri de instructie in apele internationale

-- 12 aprilie - 25 august 2009: Mars de instructie cu participare la etapele 2, 3 si 4 ale competitiei nautice "Tall Ships Atlantic Challenge 2009"
-- 26 mai -18 septembrie 2008: Mars de instructie in Marea Nordului
-- 19 iunie-10 august 2007: Competitia nautica internationala "Tall Ships Races 2007 Mediterranea"
-- 10 iulie-10 august 2006: Mars de instructie
-- 09 iunie-20 septembrie 2005: Competitia Nautica Internationala "Tall Ships Race 2005"
-- 26 aprilie-2 mai 2005: Festivalul Maritim International "Marmaris 2005"
-- 19 aprilie-26 septembrie 2004: Competitia "Tall Ships Challenge – 2004"
-- 1986, 1987, 1988, 1989, 1990, 1993, 1994, 2003: Marea Neagra (escale in porturile: Varna, Istanbul, Sevastopol, Odessa, Burgas, Suhumi, Novorossisk).
-- 30 iunie-09 august 1980: Marea Mediterana (escale in porturile: Toulon, Barcelona, La Valletta);
-- 18 iunie-28 iulie 1979: Marea Mediterana, Oceanul Atlantic (escale in porturile: Istanbul, Livorno, Lisabona, Pireu);
-- 19 iulie-24 septembrie 1975: Marea Mediterana, Oceanul Atlantic, Marea Nordului (escale in porturile: Gibraltar, Amsterdam, Le Havre, Londra, Palermo);
-- 04 martie-30 august 1976: Traversada Oceanului Atlantic (escale in porturile: Las Palmas, La Guaira, Cartagena, Veracruz, Havana, Hamilton, Newport, New York, Baltimore, Philadelphia, Lisabona, Alger);
-- 29 iunie-26 iulie 1974: Marea Mediterana (escale in porturile: Alexandria, Beirut);
-- 16 iunie-11 iulie 1972: Marea Mediterana (escala in portul Toulon);
-- 14 iunie-23 iuilie 1971: Oceanul Atlantic (escale in porturile: Tunis, Casablanca si La Valletta);
-- 07-23 iulie 1969: Marea Adriatica (escala in portul Split);
-- 01-24 iulie 1968: Marea Mediterana (escale in porturile: Istanbul, Napoli);
-- 15 iulie-30 august 1967: Marea Mediterana, Oceanul Atlantic (escale in porturile: Toulon, Gibraltar, Portsmouth, La Valletta);03 iulie-03 septembrie 1939: Marea Mediterana (escale in porturile: Palermo, Toulon, Palma de Mallorca, Gibraltar, Alger, Alexandria);

Trinchet sau arbore trinchet - Definiţie

Prin trinchet sau arbore trinchet se înţelege primul arbore (catarg) începând de la prova, al unui velier. La navele cu maşini este denumit uneori arbore prova.

Coloană de arbore - Definiţie

Prin coloană de arbore se înţelege partea unui arbore (catarg) cuprinsă între locul unde acesta se încastrează în carlingă şi gabie. La arborii formaţi din două bucăţi, coloana se continuă cu arboretul, iar dacă arborii sunt formaţi din mai mult de două bucăţi, se continuă cu arborele gabier

Arbore gabier - Definiţie

Un arbore gabier este partea unui arbore (catarg) compus, cuprinsă între gabie şi crucetă. Este fixat de coloană printr-un dispozitiv numit „butuc"
La rândul său, arborele gabier susţine, printr-un dispozitiv de fixare identic, arboretul.

Artimon sau arbore artimon

Prin artimon sau arbore artimon se înţelege ultimul arbore (catarg), începând de la prova, al unui velier cu trei arbori sau ultimul arbore al unui velier cu 4 sau 5 arbori.

Arboret - Definiţie

Prin arboret se înţelege partea unui arbore (catarg) compus, care se instalează pe arborele gabier. În majoritatea cazurilor, velierele au arboreţii dintr-o singură bucată.
Dacă un arboret este format din două bucăţi, atunci prima parte se numeşte „arboretul zburătorului", iar a doua „arboretul rândunicii", după denumirile velelor ce se ridică pe acesta.

Strai - Definiţie

Un strai este o parâmă metalică ce susţine un arbore (catarg) sau arboret în planul diametral al navei şi spre prova. Face parte din grupa manevrelor fixe. Întinderea straiului se execută cu ajutorul unui întinzător metalic intercalat la capătul său inferior. Straturile îndeplinesc şi rolul de filieră de învergare a velelor triunghiulare (focuri şi velastraiuri).

Troţă de vergă - Definiţie

O troţă de vergă este un dispozitiv de fixare a unei vergi de partea anterioară a arborelui (catargului) unui velier. Este o cheie vârtej masivă, care permite mişcarea vergii atât în plan orizontal (braţare), cât şi înclinarea acesteia. Acest dispozitiv este prins de mijlocul vergii prin două brăţări metalice, iar de arbore printr-un cerc metalic rezistent.

Ţapapie - Definiţie

Prin ţapapie, la un velier, se înţelege o parâmă, de regulă metalică, întinsă sub vergă la o anumită distanţă şi pe toată lungimea acesteia, susţinută din loc în loc de zugrumători, pe care calcă marinarii ocupaţi cu invergarea, desvergarea, întinderea, strângerea sau terţarolarea velelor. Face parte din categoria manevrelor fixe.

Vela - Definiţie, clasificare

Velă, denumită şi pânză, este mijlocul de propulsie al unui velier sau al unei ambarcaţiuni, constituit din mai multe fâşii de pânză rezistentă, numite ferţe, cusute între ele şi formând o suprafaţă asupra căreia acţionează vântul, ca forţă propulsivă. Velele sunt întinse pe vergi şi straiuri într-un anumit aranjament, formând diferite tipuri de greement. Totalitatea velelor unei nave formează velatura.
După formă, deosebim:
-- Vele pătrate — de formă dreptunghiulară sau trapeioldală regulată
-- Vele aurice — de formă trapezoidală neregulată numite si „rande" şi
-- Vele latine — de formă triunghiulară în categoria cărora intră „focurile" şi „velastraiurile".

Părţile principale ale unei vele pătrate sînt următoarele:
-- marginea de învergare - adică latura superioară cu care vela se prinde (se înverghează) pe verga ce o susţine;
-- marginile de cădere - adică marginile laterale;
-- marginea de întinsură - adică latura inferioară de ale cărei colţuri se întinde şi se menţine vela în vânt.
Aceleaşi părţi principale au şi velele aurice, care de regulă sunt întinse în planul longitudinal al navei şi la care marginile laterale se numesc margine de cădere prova, respectiv margine de cădere pupa.

La o velă triunghiulară distingem:
-- marginea de învergare situată totdeauna spre prova şi legată de strai, cu ajutorul unor inele metalice speciale numite „canistrele" (v. "Hank");
-- marginea de cădere (latura dinspre pupa) şi
-- marginea de întinsură (latura inferioară).
Toate laturile velelor sunt întărite cu o parâmă numită „grandee" care se coase de marginile „ei", iar în locurile expuse frecării şi unor solicitări mai mari, velele sunt dublate de fîşii de pânză din acelaşi material, numite „căptuşeli" şi „întărituri".

Gabie - Definiţie

Prin gabie se înţelege o platformă orizontală de lemn sau metal de formă, semicirculară sau semieliptică fixată pe traversele şi furcile coloanei unui arbore (catarg). Serveşte la prinderea şarturilor arborelui gabier şi ca loc de odihnă şi staţionare pentru o parte din personalul ce lucrează în arboradă (totalitatea arborilor unui velier, împreună cu vergile acestora).
Velierele mari au gabii la fiecare arbore, care primesc numele arborelui respectiv.

Verga - Definiţie

O vergă este o bară masivă de lemn sau de metal, montată orizontal de partea anterioară a unui arbore printr-un dispozitiv de prindere numit troţă, care-i permite mişcarea în plan orizontal sau coborârea şi ridicarea la post de-a lungul arborelui.
La veliere, verga susţine o velă pătrată, iar la navele moderne este folosită ca suport pentru antene şi pentru ridicarea semnalelor vizuale de distanţă. Vergile de velier au fixată în partea superioară pe toată lungimea lor o vergea metalică, numită „filieră de învergare", de care se leagă marginea superioară a velei, iar în partea inferioară, o parâmă subţire sugrumată din loc în loc, numită ţapapie, pe care calcă marinarii în timpul cât lucrează la învergarea, întinderea sau strîngerea velelor.
Uneori, capetele vergilor sunt prelungite cu nişte bastoane suplimentare numite „verfafori", care susţin velele suplimentare denumite „aripi".

Tenda - Definiţie, clasificare

Tenda este o apărătoare confecţionată din pânză de vele, care se întinde temporar deasupra punţii unei nave sau ambarcaţiuni spre a proteja echipajul de razele solare şi uneori şi de ploaie. După locul de utilizare, tendele pot fi:
-- tendă de ambarcaţiune;
-- tenda punţii de navigaţie;
-- tenda teugii;
-- tenda punţii principale;
-- tenda pupei;
-- tenda dunetei.

Velier - Definiţie

Velier (sinonim: navă cu vele). Navă care foloseşte ca mijloc de propulsie numai velele. Datorită gradului economic de exploatare a acestor nave în anumite regiuni de navigaţie, unele state continuă să menţină o flotă comercială de veliere — deşi epoca navigaţiei cu vele se consideră demult încheiată — aceste nave fiind folosite mai ales pentru transportarea de mărfuri în zone cu arhipelaguri, în regim de cabotaj.