Bătălia Iutlandei

Bătălia Iutlandei s-a desfăşurat în data de 31 mai 1916.
Indiscutabil cea mai importantă bătălie navală a primului război mondial, confruntarea din largul coastelor Iutlandei, dintre flota britanică şi cea germană rămâne un motiv de controverse pentru istorici, întrucât unii îi creditează pe englezi ca fiind învingători, alţii pe germani, în vreme ce majoritatea consideră că bătălia s-a încheiat nedecis, oferind însă mai multe avantaje ulterioare englezilor.
Abia numit la comanda flotei germane, amiralul Reinhard Scheer a plănuit un atac de anvergură asupra Angliei, încercând în acelaşi timp să reţină flota engleză în baza navală de la Scapa Flow. Dar britanicii au interceptat mesajele şi au pornit în întâmpinarea flotei germane, surprinzând-o în largul coastelor Iutlandei. Bătălia a avut cinci faze. Prima dintre acestea a început atunci când comandantul escadrei britanice de crucişătoare, amiralul Beatty, a interceptat crucişătoarele germane, conduse de amiralul Hipper.
Mai slab echipate, navele germane au fost împinse înapoi şi englezii au pornit în urmărirea lor, spre sud. A doua fază a marcat o răsturnare a situaţiei, când distrugătoarele germane au reuşit să scufunde două crucişătoare britanice, forţându-l pe Beatty să fugă spre nord. Dar germanii vor avea o surpriză neplacută atunci când, lansaţi în urmărirea flotei inamice, s-au trezit sub tirul obuzelor lansate de navele amiralului Jellicoe, pe care le credeau mult prea departe spre a interveni în conflict.
Artileria grea a britanicilor l-a obligat pe Scheer să se retragă; această retragere l-a expus din nou tirului inamic, el pierzând 27 de nave şi reuşind să scufunde doar două vase britanice. Teama de a nu se expune unui potenţial atac cu torpile l-a determinat pe amiralul Jellicoe să renunţe la urmărire, astfel încât flota germană a scăpat de la distrugere. Bilanţul luptei a fost dramatic pentru ambele tabere: germanii au pierdut un crucişător de mare tonaj, un cuirasat, patru crucişătoare şi cinci distrugătoare, englezii au rămas fără trei crucişătoare de mare tonaj, patru cuirasate şi opt distrugătoare. Totuşi, multe dintre navele germane care nu au fost scufundate la Iutlanda au suferit avarii atât de grave, încat nu au mai putut intra ulterior în luptă, ceea ce a dus la creşterea dominaţiei navale britanice.

Lucrări de matelotaj

Lucrările de matelotaj reprezintă ansamblul lucrărilor executate la bordul unei nave cu ajutorul parâmelor şi a unor saule, piese, scule şi tot felul de materiale ajutătoare. Lucrările de matelotaj sunt: patronări, înfăşurări, matiseli şi împletituri.

Scule folosite în lucrările de matelotaj

Sculele de matelotaj sunt piese simple, construite special, din lemn de esenţă tare sau metal, cu ajutorul cărora se execută lucrările de matelotaj.
Cele mai importante scule folosite în lucrările de matelotaj sunt:
-- cavilele din lemn şi metal de diferite dimensiuni;
-- ciocanele de matisit;
-- lingura de înfăşurat;
-- strângătorul de matisit;
-- presa de sart;
-- chei şi clamele sugrumătoare;
-- guardaman (gardaman);
-- briceagul de gabier sau un cuţit care să taie bine;
-- cleşte pentru tăiat sârmă;
-- ace şi aţă de velă;
-- rodanţe;
-- parâme;
-- saule.

Viteza

Viteza navei reprezintă raportul între distanţa parcursă şi timpul necesar parcurgerii distanţei respective. La nave aceasta este exprimată în noduri (Nd), care arată milele parcurse de nava într-o oră.

Viteza poate fi de mai multe feluri în funcţie de rotaţiile motorului şi a consumului de combustibil:
-- Viteza economică este viteza care o atinge motorul cu un consum minim de combustibil.
-- Viteza maximă este viteza care poate fi dezvoltata folosindu-se motoarele la capacitate maximă.
-- Viteza minimă este viteza la care este posibilă guvernarea navei cu toate că este cea mai mică.
-- Toată viteza, conform telegrafului, este viteza atinsă cu motoarele funcţionând la parametrii normali.

Viteza aceasta mai poate fi adaptată în funcţie de acţiunea navei, adică viteza de manevră cu numărul de rotaţii redus, sau viteza de croazieră cu turaţie normală. Această viteză de manevră, după cum arată şi numele ei, este folosită la manevre şi treceri pe canale, strâmtori.

Calităţile evolutive ale navei

Calităţile evolutive ale oricărei nave sunt:
-- Viteza
-- Inerţia
-- Giraţia
-- Stabilitatea de drum

Ambarcaţiuni

Ambarcaţiunea este un mijloc plutitor de dimensiuni mici, capabil să se deplaseze sub efectul unui mijloc de propulsie (rame, vele, motor, manele), destinat pentru pregătirea marinărească a echipajelor, pentru salvarea echipajelor sau pentru transport persoane, materiale, etc.
Ambarcaţiunile, la bordul navelor se numerotează de la prova la pupa, numerele fără soţ în tribord, iar cele cu soţ în babord. La ambarcaţiunile ce se construiesc pentru tribordul navei, dopul de scurgere al apei se amplasează în dreapta chilei, iar cele din babord în stânga chilei.

Clasificarea ambarcaţiunilor

Ambarcaţiunile se clasifică astfel:
1. Ambarcaţiuni de serviciu:
a) barcazuri de 14-20 rame;
b) ambarcaţiuni de 4+1;6+1;8+1;10+1;
c) baleniere de 5 la 7 rame;
d) pui de 2 la 4 rame;
e) ambarcaţiuni cu motor;
f) şalupe.

2. După sistemul de propulsie:
a) ambarcaţiuni cu rame;
b) ambarcaţiuni cu vele;
c) ambarcaţiuni cu rame şi vele;
d) ambarcaţiuni cu motor;
e) ambarcaţiuni cu motor şi vele;
f) ambarcaţiuni cu propulsie mecanică (acţionată de manele).

3. După forma operei moarte:
a) ambarcaţiuni cu pupa tăiată;
b) ambarcaţiuni cu pupa ascuţită (baleniere).

4. După forma operei vii:
a) ambarcaţiuni cu opera vie rotundă;
b) ambarcaţiuni cu opera vie în formă de V;
c) ambarcaţiuni cu redan;
d) ambarcaţiuni cu fundul plat;
e) ambarcaţiuni cu lest şi coaste în formă de S;
f) ambarcaţiuni cu opera vie mixtă, apare prove în V iar spre pupa rotundă;

5. După materialul de construcţie:
b) din lemn;
c) din metal;
d) mixte (din lemn şi metal);
e) din mase plastice;
f) din cauciuc.

6. După sistemul de construcţie:
a) latin;
b) suprapus;
c) diagonal;
d) caravelelor (latin exterior şi diagonal interior);
e) cusăturilor (latin cu cusături).

Soliditatea

Soliditatea este capacitatea navei de a nu se deforma atunci când asupra sa acţionează forţe exterioare din toate direcţiile (vânturi, valuri, diverse greutăţi, etc). Soliditatea este o calitate tehnică ce ţine de construcţia navei. Structura de rezistenţă a osaturii navei este elementul principal în ecuaţia solidităţii.

Stabilitatea navei

Stabilitatea navei reprezintă capacitatea pe care o are nava, scoasă din echilibru sub influenţa unor forţe exterioare, de a reveni în poziţia iniţială în momentul încetării acţiunii forţelor.
Forţele care acţionează asupra navei sunt: vântul, valurile, forţa centrifugă ce apare pe timpul giraţiei navei.

Stabilitatea transversală – înclinarea navei, sub acţiunea unei forţe exterioare, la un moment dat, în jurul axului longitudinal se numeşte bandă (înclinare transversală).
Mişcarea oscilatorie provocată de succesiunea înclinărilor alternative transversale se numeşte ruliu (θ).
Înclinarea constantă a navei în jurul axului longitudinal pe mare liniştită, fără vânt, se numeşte canarisire. Calitatea navei bandate de a reveni în poziţia iniţială se numeşte stabilitate transversală.

Stabilitatea longitudinală – înclinarea navei la un moment dat, sub acţiunea unei forţe exterioare, în jurul axului transversal se numeşte diferenţă de asietă.
Mişcarea oscilatorie provocată de înclinările longitudinale se numeşte tangaj.
Calitatea navei de a reveni la asietă dreaptă se numeşte stabilitate longitudinală.

Calităţi nautice ale navei

Calităţile nautice ale oricărei nave sunt:
-- Flotabilitatea
-- Stabilitatea
-- Nescufundabilitatea
-- Soliditatea

Nescufundabilitatea Navei

Necufundabilitatea este capacitatea navei de a pluti şi de a-şi menţine stabilitatea în situaţia când unul sau mai multe compartimente au fost inundate cu apă în urma producerii unor avarii la corpul navei.

Rezolvarea problemei de nescufundabilitate a navei presupune abordarea a două etape distincte:
-- compartimentarea navei - stabilirea poziţiei pereţilor etanşi şi implicit modul de împărţire a corpului navei în compartimente etanşe, astfel încât nava să reziste la o avarie ipotetică standard;
-- flotabilitatea şi stabilitatea de avarie - determinarea caracteristicilor de flotabilitate şi stabilitate ale navei în condiţia producerii unei avarii determinate.

Definiţii specifice:
-- Compartiment - Spaţiu interior al navei delimitat de pereţi etanşi
-- Perete etanş - suprafaţa interioară a navei (perete transversal, perete longitudinal, punte, plafon) care îndeplineşte următoarele condiţii pentru a fi considerată etanşă:
- este etanşă la apă
- deschiderile sunt etanşe
- se sprijină pe alte suprafeţe etanşe
- are rezistenţă structurală suficientă
-- Deschidere etanşă (protejată) - deschidere care are sisteme de închidere ce asigură o etanşeitate totală, are rezistenţă structurală cel puţin echivalentă cu a peretelui pe care este amplasată iar poziţia este normal închisă în timpul navigaţiei.
-- Lungime de compartimentare - lungimea corpului navei aflată sub linia limită de supraimersiune
-- Linie limită de supraimersiune - linia exterioară a intersecţiei între puntea de compartimentare şi bordajele navei
-- Puntea de compartimentare - puntea cea mai de sus până la care se extind pereţii transversali etanşi ai navei
-- Linia de siguranţă - linie teoretică trasată pe bordaj aflată la 76 mm sub limita superioară a pereţilor etanşi
-- Avarie - spargere a învelişului etanş al navei, urmată de inundarea spaţiilor afectate
-- Permeabilitate- procentul din volumul teoretic al unui compartiment până la linia de supraimersiune şi care poate fi umplut cu apă în cazul inundării; Dacă nu există alte prescripţii speciale, se utilizează următoarele valori standard pentru permeabilitatea compartimentelor, în funcţie de tipul acestora:
- 0.85 pentru compartimente de maşini, utilaje tehnologice, instalaţii mecanice
- 0.95 pentru spaţii de locuit sau alte spaţii goale destinate mărfurilor uscate
- 0.98 pentru tancuri goale
- 0.7 pentru magazii de marfă, provizii, rezerve pline
-- 0.8 pentru spaţiile destinate containerelor sau mijloacelor pe roţi
-- 0.35 pentru spaţiile umplute cu lemn
-- Rezerva de flotabilitate - volumul etanş al navei cuprins între suprafaţa de plutire şi puntea de compartimentare

Marea Neagră îngheţată

Fenomen care se întâmplă odată la 20 de ani.