Elicea

Elicea este un mijloc de propulsie care realizează deplasarea unei nave prin rotirea paletelor elicei, care sunt amplasate radial pe axa elicei.
O elice navală este un organ propulsor de tip reactiv utilizat la majoritatea navelor cu propulsie mecanică. Se compune din 2 - 6 pale, dispuse simetric şi în sens radial pe un butuc central cuplat prin intermediul unui ax cu maşina principală a navei. Forţa de împingere (propulsie) a elicei este de natură reactivă şi rezultă din diferenţa între presiunea exercitată de mediu la rotirea elicei, pe faţa activă (intrados) a palei pe de o parte şi pe faţa de aspiraţie (extrados) pe de altă parte.
Elicele se confecţionează din aliaje de alamă, ductile, polisabile şi rezistente la solicitări şi la coroziune; din oţeluri carbon sau aliate cu nichel (pentru spărgătoarele de gheaţă), sau din fontă turnată. O navă poate avea 1-5 elice dispuse la pupa. Unele spărgătoare de gheaţă, pasagere, feriboturi, dragi, gruie plutitoare etc. au elice şi la prova, ca mijloc auxiliar pentru manevra de giraţie (la spărgătoare pentru îndepărtarea sloiurilor rupte de etravă).
La unele tipuri de nave se folosesc:
-- elice supracavitaţionale, cu turaţii mari, de ex. la navele cu aripi portante;
-- elice cu inel concentric la butuc, care micşorează efectul de sucţiune;
-- elice cu manta tip Kort sau elice coaxiale contrarotative destinate navelor de ape mici;
-- elice pivotante şi escamotabile de tip Schottel, care înlocuiesc şi instalaţia de guvernare la navele fluviale;
-- elice cu pas variabil;
-- elice identice celor de aviaţie instalate la hidroglisoare sau la navele cu pernă de aer.