Prin eşuare (punere pe uscat) se înţelege situaţia unei nave care şi-a pierdut starea de plutire, aflîndu-se total sau parţial cu fundul pe uscat, fără a fi însă înecată. În limba engleză, pentru noţiunea eşuare există două semnificaţii, "grounding" şi "stranding".
În sens juridic "grounding" înseamnă orice contact al navei cu uscatul sau cu un obstacol submarin (stâncă, epavă, construcţie hidrotehnică etc.) ca urmare a unui accident de navigaţie sau a punerii intenţionate pe uscat în vederea evitării unui pericol mai mare.
Dacă aşezarea navei cu fundul pe uscat are loc în mod deliberat, pe timpul încărcării într-un loc obişnuit pentru operarea de nave „pe uscat", într-un port cu maree, în acest caz nu avem de-a face cu o eşuare. Eşuarea implică existenţa elementelor „accidental" sau „neobişnuit". Simpla atingere a fundului apei, a unui banc, prag etc. care nu a fost urmată de imobilizarea navei, nu înseamnă eşuare ("grounding"). Daunele cauzate de punerea intenţionată a navei pe uscat sunt admise în avaria comună numai în caz de incendiu.
"Grounding" se deosebeşte de "Stranding" prin aceea că în sfera sa cuprinde şi punerea pe uscat de scurtă durată şi nu implică în mod necesar o situaţie periculoasă sau care să fie urmată de daune mari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu