Instalaţii de stins incendiu

Instalaţii de stins incendiu cu spumă

Au la bază principiul izolării suprafeţei incendiate cu un strat de spumă ce întrerupe accesul aerului (oxigenul) şi astfel se stinge focul. Spuma poate fi: chimică - prin amestecarea a două substanţe (acid + bază) – spumă de foarte bună calitate, densă ce în interiorul bulei conţine CO2 (este produsă de stingătoarele portabile şi transportabile); aeromecanică - formată dintr-o substanţă spumogenă, care amestecată cu aer si apă, formează un strat gros ce se dispune pe suprafaţa incendiată. Substanţa spumogenă se păstrează într-un rezervor, de unde este preluată prin diverse metode în vederea utilizării.
Stingerea produselor petroliere se face se face de regulă numai cu spumă.
Calitatea spumei este caracterizată de coeficientul de spumare i şi de stabilitatea spumei S. Coeficientul de spumare i se defineşte ca fiind raportul dintre volumul de spumă Vs obţinut din volum de amestec spumogen (Vls+Va – lichid spumogen +apă).

Luând drept criteriu de clasificare coeficientul de spumare, pe nave se întâlnesc următoarele tipuri de spumă aeromecanică: cu coeficient de spumare mic minim 12:1 (spumă aeromecanică grea); cu coeficient de spumare mijlociu între 50:1 şi 150:1 (spumă aeromecanică semigrea); cu coeficient de spumare mare, aproximativ 1000:1 (spumă aeromecanică uşoară).
După modul de obţinere a spumei, instalaţiile sunt de două tipuri:
-- instalaţii cu formarea interioară a spumei;
-- instalaţii cu formarea exterioară a spumei.