duminică, 10 februarie 2008

Bătălia Iutlandei

Bătălia Iutlandei s-a desfăşurat în data de 31 mai 1916.
Indiscutabil cea mai importantă bătălie navală a primului război mondial, confruntarea din largul coastelor Iutlandei, dintre flota britanică şi cea germană rămâne un motiv de controverse pentru istorici, întrucât unii îi creditează pe englezi ca fiind învingători, alţii pe germani, în vreme ce majoritatea consideră că bătălia s-a încheiat nedecis, oferind însă mai multe avantaje ulterioare englezilor.
Abia numit la comanda flotei germane, amiralul Reinhard Scheer a plănuit un atac de anvergură asupra Angliei, încercând în acelaşi timp să reţină flota engleză în baza navală de la Scapa Flow. Dar britanicii au interceptat mesajele şi au pornit în întâmpinarea flotei germane, surprinzând-o în largul coastelor Iutlandei. Bătălia a avut cinci faze. Prima dintre acestea a început atunci când comandantul escadrei britanice de crucişătoare, amiralul Beatty, a interceptat crucişătoarele germane, conduse de amiralul Hipper.
Mai slab echipate, navele germane au fost împinse înapoi şi englezii au pornit în urmărirea lor, spre sud. A doua fază a marcat o răsturnare a situaţiei, când distrugătoarele germane au reuşit să scufunde două crucişătoare britanice, forţându-l pe Beatty să fugă spre nord. Dar germanii vor avea o surpriză neplacută atunci când, lansaţi în urmărirea flotei inamice, s-au trezit sub tirul obuzelor lansate de navele amiralului Jellicoe, pe care le credeau mult prea departe spre a interveni în conflict.
Artileria grea a britanicilor l-a obligat pe Scheer să se retragă; această retragere l-a expus din nou tirului inamic, el pierzând 27 de nave şi reuşind să scufunde doar două vase britanice. Teama de a nu se expune unui potenţial atac cu torpile l-a determinat pe amiralul Jellicoe să renunţe la urmărire, astfel încât flota germană a scăpat de la distrugere. Bilanţul luptei a fost dramatic pentru ambele tabere: germanii au pierdut un crucişător de mare tonaj, un cuirasat, patru crucişătoare şi cinci distrugătoare, englezii au rămas fără trei crucişătoare de mare tonaj, patru cuirasate şi opt distrugătoare. Totuşi, multe dintre navele germane care nu au fost scufundate la Iutlanda au suferit avarii atât de grave, încat nu au mai putut intra ulterior în luptă, ceea ce a dus la creşterea dominaţiei navale britanice.

Niciun comentariu: