sâmbătă, 17 noiembrie 2007

Marea Neagră

Istoric
Urmele de locuinţă umană din epoca paleolitică scoase la lumină în perimetrul Dobrogei (la Constanţa, Mangalia, Limanu), vase de ceramică aparţinând culturii Gumelnita (Agigea şi pe malul lacului Siutghiol) sunt mărturii care dovedesc faptul că această zonă a fost locuită din timpuri străvechi. Epoca bronzului marchează stabilirea triburilor tracice pe teritoriul regiunii. Începând cu secolul al-VII-lea î.Hr. pe ţărmul vestic al Mării Negre au apărut primele colonii greceşti: Histria, Tomis şi Callatis. Secolul I - î.Hr. - Coloniile greceşti au fost înglobate în statul lui Burebista pentru ca mai târziu (după moartea sa) să treacă sub stăpânirea Imperiului Roman. Aflatat sub stăpânire romană, cetatea Tomis cunoaşte o rapidă dezvoltare, devenid capitala provinciei Scythia. Aici a trăit între anii 43 î.Hr. - 17 e.n. poetul latin Publius Ovidius Naso, contemporan cu Vergilius. Ovidiu a trăit în exil la Tomis şi a creat în ultimii ani ai vieţii lucrările în versuri "Tristele" şi "Scrisori din Pont". Asaltată de atacurile popoarelor migratoare, de cele ale slavilor cetatea Histria este părăsită în a doua jumătate a secolului IV. Schimbarea numelui în Constanţa s-a produs în sececolul IV-VII. În a doua jumătate a sececolului XIV - Imperiul Otoman se afla în plină expansiune. Domitorul Mircea cel Bătrân integrează Dobrogea în statul feudal românesc. 1484 - Dobrogea intră sub stăpânire otomană - cetăţile Chilia şi Cetatea Albă cedează trupelor lui Baiazid al II-lea. Începutul secolului al XIX- cazacii şi ruşii ocupă Constanţa distrug fortificaţiile oraşului.După războiul de independenţă 1877-1878, Dobrogea cunoaşte o revigorare intrând în epoca modernă. Construcţia podului de la Cernavodă (1857 - după planurile arhitectului român Anghel Saligny) şi a liniei de cale ferată ce leagă oraşul Constaţa de Bucuresti, vor duce la dezvoltarea turismului în această zonă.

Generalităţi
Denumita Pontus Euxinos, Kara Denis sau Cernoie More, Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa şi Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee şi deci în Mediterană. Ea este un rest al Mării Sarmatice şi prezintă o serie de aspecte unice în lume.
Suprafaţa: 466 200 km2
Adâncimea medie: 1271 m
Adâncimea maximă: 2211 m (în partea central-sudică)
Volumul apelor: 537 000 km3
Lungimea maximă: 1200 km
Adâncimea maximă a stratului oxic: 150 m

Fluvii şi râuri care se varsă în Marea Neagră
Sunt mai multe fluvii şi râuri care se varsă în Marea Neagră. În zona europeană principalele sunt Dunărea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud şi Cubanul. În Asia Mică principalele ape care se varsă în Marea Neagră sunt Scaria, Enige, Chizil-Irmac şi Ieşil-Irmac. Alte ape care se varsă în Marea Neagră sunt Coruh în Armenia turcească, Rion în Gruzia, Provadia şi Camcia în Bulgaria etc. Un aport mare de apă este primit de Marea Neagră de la Don, prin intermediul Mării Azov.
Dispunerea circulară a surselor de apă şi existenţa unei singure legături externe - prin Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alături de încălzirea relativ moderată a apei de către soare, determină lipsa aproape totală a curenţilor marini verticali şi existenţa doar a curenţilor orizontali pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de ceasornic.

Ecosistemul Mării Negre
Face parte din categoria ecosistemelor stătătoare de apă sărată. Din punct de vedere al salinităţii, Marea Neagră se împarte în:
- zona de suprafaţă;
- zona de adâncime;
Sub aspect biocenotic găsim trei zone:
- zona litorală;
- zona pelagică;
- zona abisală;
Temperatura apei variază la suprafaţă: vara până la 29 de grade celsius care ajung iarna pana la 0 grade celsius. Lumina pătrunde în largul mării la o adâncime de 150-200 m. Oxigenul este inexistent la adâncime. Curenţii au intensitate redusă pe verticală şi mai mare pe orizontală; iarna sau în timpul unor variaţii ale stării vremii, pot apărea valuri care ating 5-10 m. Biocenoza: alge inferioare, alge verzi, brune roşii. Animalele sunt reprezentate prin viermi, moluşte, peşti iar în atmosfera apropiată păsări şi pescăruşi.

Biotopul pontic
Biotopul pontic poate fi împărţit în 6 etaje principale:
1. Etajul supralitoral - acesta este format din zonele de ţărm acoperite ori stropite de valuri în mod ocazional. Zona prezintă o umiditate accentuată, inundabilitate, o cantitate în general mare ori măcar semnificativă de materii organice aduse de valuri sau de origine locală. De obicei materiile organice se află în descompunere, formând depozite rău mirositoare. Flora este formată mai ales din anumite forme de alge - rar licheni - ca mătasea broaştei şi altele similare, cu rezistenţă la variaţii de mediu şi hidrofile. Cu o frecvenţă mai redusă se întâlnesc şi angiosperme, mai ales în partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Fauna include numeroase crustacee, insecte şi viermi, bacterii aerobe şi - mai puţin - anaerobe. Mare parte din aceste vietăţi se hrănesc din depozitele de materie organică. O parte mai mică este formată din mici prădători. La acestea trebuie adăugate vietăţile pasagere, în special păsările de mare.
2. Etajul mediolitoral - ce cuprinde zona de spargere a valurilor (între cca. 0 şi -0,5 m altitudine). În linii mari, etajul pseudolitoral corespunde cu etajul mediolitoral al lui Băcescu (1971), cu etajul mezolitoral al lui Peres şi Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Pseudolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâşie lată de 2-10 m în funcţie de înclinaţia platformei stâncoase. Zonele pseudolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare şi care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixeaza prin firele cu bissus). Aici intră unele specii de alge şi scoici. Li se adaugă vieţuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. În anumite condiţii şi în acest mediu apar depozite de materie organică, făcând legătura cu biotopul prezentat mai sus. Cele mai cunoscute vieţuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii şi stridii. Etajul pseudolitoral nisipos cuprinde în special animale capabile de îngropare rapidă în substrat. Biocenoza caracteristică zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de granulaţie medie şi grosieră este cea a bivalvei Donacilla cornea şi polichetului Ophelia bicornis, cărora li se mai asociază izopodul Eurydice dollfusi şi polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota şi Saccocirrus papillocercus (Mokievski 1949, Băcescu. et al 1967). Pseudolitoralul nisipurilor fine este caracterizat de predominarea populatiilor amfipodului Pontogammarus maeoticus, misidul Gastrosaccus sanctus şi turbelariatul Otoplana subterranea (Surugiu 1999).
3. Etajul sublitoral (infralitoral) - aflat la adâncimi de 0,5 până la 12 (maximum 18) metri. Este zona cea mai favorabilă vieţii, în care se află majoritatea speciilor de plante şi cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde porţiunea de fund marin permanent imersată, situată între limita inundării permanente şi adâncimea care permite existenţa organismelor fotosintetizante.
4. Etajul elitoral - se situează de la limita inferioară a algelor unicelulare sau pluricelulare (60 m) până la marginea platformei continentale.
În Marea Neagră nu există etajele batial, abisal şi hadal.
Alte caracteristici
Marea Neagră este săracă în insule, având un ţărm puţin dantelat. Cele mai importante insule sunt Insula Şerpilor şi cele formate de Dunăre, dincolo de vărsare, ca Insula Sacalinul Mare. Cea mai importantă peninsulă este Peninsula Crimeea, "împărţită" cu Marea Azov. Golfurile Mării Negre sunt fie largi, puţin prielnice adăpostirii vaselor pe furtună (ca Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful Samsun etc.), fie colmatate la ieşire de curenţii orizontali şi transformaţi în limane (de exemplu Limanul Nistrului).
Etajul mediolitoral al Mării Negre, cuprinzând zona de spargere a valurilor (0-0,5 m adâncime), adăposteşte în porţiunile pietroase organisme - animale şi vegetale - care se fixează puternic şi pot suporta unele perioade de uscare.
Câteva oraşe importante se află la Marea Neagră, cum ar fi Burgas, Varna, Constanţa, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi şi Trabzon. Un oraş care nu se află propriu-zis la Marea Neagră, dar este mult legat istoric şi economic de această mare este oraşul Istanbul (mai demult Constantinopol şi capitala Bizanţ-ului).
Marea Neagră face legătura între Europa şi Asia. Graniţa stabilită de geografi între cele două continente, pe Caucaz şi strâmtoarea Bosfor taie această mare în două părţi inegale, cea mai mare parte fiind europeană.
Ca urmare a poziţiei sale Marea Neagră este singura, principala sau una din mările a numeroase popoare care locuiesc din timpuri mai vechi sau mai noi ţărmurile sale. Cele mai vechi popoare pontice sunt Românii, Armenii, Gruzinii şi Abhazii. Alte popoare pontice sunt Grecii, slavii cunoscuţi sub numele de Bulgari, Turcii şi alte popoare turcice (de exemplu Găgăuzii), Tătarii sau Mongolii (veniţi în regiune în sec. XIII), Rutenii, Ucraineenii, Azerii, Ruşii etc. Toate aceste popoare prezintă astăzi o serie de tradiţii, legende şi alte forme de folclor legate de Marea Neagră.
Marea Neagră este o mare semi-închisă, cu salinitate scăzută, un strat anoxic (150 - 2000 m) şi productivitate biologică mare.Marea Neagră se prezintă ca un bazin intercontinental, aproape izolat de Marea Mediterană, cu care comunică prin strâmtoarea Bosfor, îngustă şi puţin adâncă.

Linia costieră românească se întinde pe o lungime de 264 km, putând fi divizată în 2 sectoare geografice şi geomorfologice principale:
Sectorul Nordic (165 km) este cuprins între Musura şi Capul Midia şi reprezintă ţărmul învecinat cu Delta Dunării, incluzând complexul lagunar Razelm-Sinoe şi acumulări de sedimente aluvionare cu zone mlăştinoase şi lagunare. Plajele sunt formate din nisip fin, mineral, provenit din Dunăre.
Sectorul Sudic (aproximativ 99 km) se situează între Capul Midia şi Vama Veche şi se împarte în 2 subsectoare: Capul Midia – Capul Singol, caracterizat prin faleze înalte calcaroase separate de plaje mici, adesea protejând lacurile litorale; şi Capul Singol - Vama Veche.
Coasta nordică de la Sulina la Constanţa este mai puţin locuită, în schimb coasta sudică de la Constanţa la Mangalia este foarte populată şi dezvoltată în ceea ce priveşte industria, turismul şi activitatea portuară.
Marea Neagră este un complex de ecosisteme unic din punct de vedere hidrologic şi biologic, găzduieşte două ordine ale mamiferelor: CETACEA şi PINNIPEDIA.

Niciun comentariu: