Oceanul Pacific

Oceanul Pacific acoperă aproape jumătate (49.5%) din suprafaţa Oceanului Planetar, având o formă aproape circulară. Are suprafaţa de 179.710.000 Km2, adâncimea medie 4.028 m, adâncimea maximă 11.516 m (în “groapa” Cook din Fosa Filipinelor), iar volumul apelor 723.710.000 Km3.
Oceanul Pacific este delimitat la est de coastele apusene ale Americii de Nord şi Americii de Sud şi de linia convenţională ce uneşte Capul Horn cu peninsula Antarctică, de-a lungul meridianului de 67o longitudine vestică. Spre sud, Pacificul este delimitat de coastele Antarctidei între meridianele de 67oW şi 147oE. limita vestică o formează, mai întâi linia convenţională ce se întinde de-a lungul meridianului de 147o longitudine estică şi care uneşte coastele Antarctidei cu Insula Tasmania, apoi coastele estice şi nordice ale Australiei, ţărmurile răsăritene ale insulelor Sumba, Jawa şi Sumatra (Sumatera), precum şi ale Peninsulei Malaca şi continentului Asia. Spre nord, Pacificul este delimitat de coastele nord-estice ale Asiei şi cele nord-vestice ale Americii de Nord, până în dreptul Stramtorii Bering.
Apele ocenului Pacific comunică cu cele ale Atlanticului prin Strâmtoarea Drake, Strâmtoarea Magelan şi Canalul Panama, cu apele Oceanului Indian printr-un spaţiu larg între Antarctida şi Insula Tasmania, precum şi printr-o serie de strâmtori între care se numără Strâmtoarea Bass (dintre Tasmania şi Australia), Strâmtoarea Sunda (între Insulele Sumatra şi Jawa) şi Strâmtoarea Malaca (între Insula Sumatra şi Peninsula Malaca), iar cu apele Oceanului Arctic prin Strâmtoarea Bering.
Longitudinal, Oceanul Pacific se întinde pe o distanţă de 21.000 Km, între coastele Peninsulei Malaca şi coastele Americii de Sud, ceea ce reprezintă mai bine de jumătate din circumferinţa Pământului, în timp ce de la N la S oceanul se întinde pe circa 16.000 Km.
Principalele bazine maritime care aparţin Oceanului Pacific sunt:
- Marea Bering, situată în partea nordică a Pacificului, între Alaska, ţărmurile răsăritene ale Rusiei şi Insulele Alentine
- Marea Okhotsk, situată în partea de NW a Pacificului, între Peninsula Kamceatka, insulele Kurile, Insula Sachalin şi coastele estice ale Rusiei între Insula Sachalin şi Peninsula Kamceatka;
- Marea Japoniei, situată între Insulele japoneze, Peninsula Coreea, ţărmurile sud-estice ale Rusiei orientale şi Insula Sachalin;
- Marea galbenă care este un imens golf ce pătrunde adânc în continental asiatic, între Peninsula Coreea şi ţărmurile de NE ale Chinei;
- Marea Chinei de Est, dintre Peneninsula Coreea, Insula Honshu, Ryukyn şi China ce se întinde spre sud până în dreptul Insulei Taiwan, iar spre sud est este delimitată de Arhipelagul Ryukyu. Spre NW comunică larg cu Marea Galbenă iar spre NE cu Marea Japoniei;
- Marea Chinei de Sud, situată în partea de SE a Asiei, fiind delimitată de coastele sud-estice ale Chinei, ţărmurile estice ale Peninsulei Indochina, cele nord-estice ale Insulei Kalimantan (Borneo) şi cele vestice ale Insulei Filipine. Este a treia mare ca suprafaţă dintre mările Pacificului, având 3.447.000 Km2, adâncimea medie1.140 m, adâncimea maximă 5.420 m, iar volumul apelor 3.928.000 km3. Ea constituie una din mările foarte frecventate de navele comerciale ale flotei mondiale, datorită poziţiei importante pe care o ocupă pe direcţia principalelor rute maritime ce leagă Oceanul Pacific de Oceanul Indian;
- Marea Filipinelor, situată în Pacificul de Vest, ocupă cel mai întins şi cel mai adânc bazin maritim al Terrei. Este delimitat la N şi NW de Arhipelagul Japonez şi Insulele Ryukyn, la W de Insulele Taiwan şi Filipine, spre S şi SE de Insulele Carolina, iar spre E şi NE Insulele Mariane, Volcano şi Bonin. Suprafaţa mării este de 5.500.000 Km2, adâncimea medie 5.860 m, adâncimea maximă 11.516 m, iar volumul apelor de 16.650.000 Km3;
- Mediterana Asiatică , situată între Arhipelagul Indonezian şi Australia, este formată din mai multe mări, dintre care cele mai întinse sunt: Marea Arafura ce include şi Golful Carpentaria (din nordul Australiei), Marea Banda, Marea Jawa şi Marea Timor;
- Marea Coralilor, situată în partea de NE a Australiei, fiind delimitată la N de Noua Guinee şi de linia convenţională ce uneşte Insula Louisiade cu Insula San Cristóbal din Arhipelagul Solomon; la est de Arhipelagul Noble Hebride şi apoi de meridianul de 170o E până în dreptul Insulei Norfolk, iar la S limita acestei mări o constituie paralela de 30o S ce o separă de Marea Tasmaniei;
- Marea coralilor este a doua ca întindere şi ca volum al apelor dintre mările Terrei, având suprafaţa de 4.791.000 Km2, adâncimea medie 2.394 m, adâncimea maximă 9.142 m (în Fosa Solomon), iar volumul apelor 11.470.000 Km3.
De-a lungul ţărmului de NE al Australiei se întinde, pe o distanţă de 2.300 Km, Marea Barieră de Corali ce acoperă o suprafaţă de 200.000 Km2, având lăţimea cuprinsă între 2 şi 150 Km. Imensa barieră este alcătuită din cca 2.500 de îngrămădiri de recife şi insuliţe coraligene şi constituie un obstacol permanent pentru navigaţie. Pericolul eşuării navelor care au rutele maritime apropiate de Marea Barieră de Corali impune o atenţie deosebită din partea personalului navigant la tranzitarea acestei zone.
- Marea Tasmaniei, situată la S de Marea Coralilor, desparte Australia de Noua Zelandă. Este delimitată la sud de o linie convenţională ce uneşte Capul Sud al Insulei Tasmania cu Insula Stewart din partea meridionala a Noii Zeelande (Insula De Sud şi Insula De Nord), la nord de paralela de 30o S, iar la V de coastele estice ale Australiei.
De-a lungul ţărmurilor nordice şi apusene ale Pacificului, adânc crestate şi cu numeroase golfuri şi peninsule, se înşira o serie de arhipelaguri mari dintre care cele mai cunoscute sunt: Alentinele, Kurile, Japoniei, Filipinelor şi Indoneziei.
Partea centrală şi sud-vestică a Pacificului este presărată cu numeroase insule care poartă numele de Oceania. Majoritatea acestora sunt situate între Tropice, cu excepţia Noii Zeelande şi a câtorva insule invecinate situate mai la Sud, precum şi a insulelor din extremitatea nordică a Arhipelagului Hawai.