Powered By Blogger

luni, 5 noiembrie 2007

Oceanul Indian

Oceanul Indian este al treilea ocean ca suprafaţă al Terrei, măsurând 74.917.000 km². Adâncimea sa medie este de 3.097m, adâncimea maximă 7.457 m în fosa Jawa, iar volumul apelor 291.945.000 km³. Oceanul Indian se întinde mai mult în emisfera sudică, peste 80% din suprafaţa sa find la Sud de Ecuator, întru-cât spre Sud apele sale depăşesc limita paralelei de 70º S, în timp ce spre Nord abia ajung până pe paralela de 30º N, în Golful Persic.
Oceanul Indian este delimitat la Est de coastele apusene ale Peninsulei Malacca, ale insulelor Sumatra, Jawa, Sumba şi Timor, precum şi ale Australiei şi de linia convenţională ce uneşte extremitatea sudică a Peninsulei Wilson, din Sudul Australiei, cu Antarctida, de-a lungul meridianului de 147º longitudine estică. Spre Sud este delimitat de coastele Antarctidei între meridianele de 147º E şi 20º E. Limita vestică o formează linia convenţională ce uneşte Antarctida cu Capul Acelor, de-a lungul meridianului de 20º E , precum şi coastele răsăritene ale continentului African, în timp ce spre Nord, Oceanul Indian este mărginit de ţărmurile Asiei, între Canalul Suez şi coastele vestice ale statului Myanmar.
Apele Oceanului Indian comunică spre Est cu cele ale Pacificului prin strâmtorile Malacca, Sunda şi alte strâmtori dintre insulele apusene ale Arhipelagului Indonezian, prin Strâmtoarea Bass dintre Australia şi Insula Tasmania, precum şi prin larga deschidere dintre Tasmania şi Antarctida. Comunicarea cu apele Atlanticului se realizează printr-o deschidere şi mai mare de-a lungul meridianului de 20º E între Africa şi Antarctida, ca şi prin Canalul Suez care face legătura dintre Marea Roşie, care aparţine Oceanului Indian, cu Marea Mediterană, ce aparţine Atlanticului.
Poziţia geografică a bazinului Oceanului Indian influenţează pregnant regimul termic al apelor superficiale. Astfel, în zona intercontinentală a oceanului, situată la N de paralela de 40 lat. sudică, rar se întamplă, chiar şi în timpul iernii, ca temperatura medie a apelor de suprafaţă să coboare sub 20 grade C. În semestrul cald al anului, în apropierea ţărmurilor sudice ale Asiei apa oceanului atinge adesea, la suprafaţă, valori termice de peste 30 grade C. În zona Golfului Persic s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie a apelor Oceanul Planetar (36,6 grade C în luna august). Practic, bazinul nordic al Oceanului Indian are cea mai caldă apă de pe întinsul mărilor şi oceanelor Terrei.
În schimb, în jumătatea sudică a Oceanului Indian, ce comunică pe spaţii largi atât cu Atlanticul cât şi cu Pacificul, temperatura medie a apelor superficiale nu depăşeşte 150C decât în apropierea coastelor sudice ale Africii şi în jurul insulei Tasmania în timp ce în apropierea ţărmului Antarctidei să aibă valori sub 0 grade C.
Deasupra apelor calde ale Oceanului Indian iau naştere, în tot timpul anului, cicloanele tropicale, pe un spaţiu larg, delimitat aproximativ de paralelele de 50-20 latitudine N şi S. Frecvenţa mai ridicată a cicloanelor, care în zona Oceanului Indian sunt cunoscute sub numele de taifunuri (orcane), se înregistrează în perioada martie-octombrie la N de Ecuator şi octombrie-martie la S de Ecuator, predominând în Golful Bengal (15-18 taifunuri pe an), dintre care cel puţin cinci se soldează cu consecinţe dezastruoase pentru regiunile traversate.
Puternicele contraste termice sezoniere dintre bazinul nordic al Oceanului Indian şi partea de sud şi centrală a continentului asiatic determină puternice decalaje între valorile presiunii atmosferice de pe ocean şi uscat. Acest fenomen generează apariţia musonilor, a căror influenţă se exercită nu numai asupra circulaţiei generale a aerului în această parte a globului, dar şi asupra curenţilor oceanici.
Poziţia geografică a bazinului Oceanului Indian influenţează decisiv regimul termic al apelor sale din stratul de suprafaţă. Astfel, circa jumătate din suprafaţa sa, şi anume, apele situate la Nord de paralele de 40º latitudine sudică, înregistrează temperaturi medii de peste 20º, iar în semestrul cald al anului, în bazinele nordice apa oceanului atinge la suprafaţă valori termice de peste 30º. În baza Golfului Persic s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie a apelor din Oceanul Planetar (35,6º C pentru luna august). Regimul termic din jumătatea nordică a Oceanului Indian se răsfrânge şi asupra salinităţii apelor sale, care în câteva zone atinge cele mai mari valori din întregul Ocean Planetar. Astfel, Marea Roşie are salinitatea medie de 40‰ care se explică prin temperatura medie anuală cea mai ridicată 32º C, iar Golful Persic are o salinitate medie de 35-40 ‰, mai coborâtă în partea de nord, unde se varsă Tigrul şi Eufratul şi mai ridicată în partea sudică.
Longitudinal, Oceanul Indian se întinde pe o distanţă de 12.000 km între Capul Acelor şi Capul Wilson, iar latitudional, distanţa ce separă coastele nordice ale Antarticii de cele ale Mării Arabiei măsoară 11.000km.
Influenţa musonilor (de vară şi de iarnă) modifică radical şi circulaţia curenţilor oceanici din partea nordică a Oceanul Indian.
Ţărmul sudic al Oceanul Indian este dominat de calota glaciară din care se desprind uriaşii gheţari tabulari, ce sunt purtaţi mai apoi de Curentul Antarctic până în apropierea paralelei de 400jS.
Oceanul Indian este cel mai sărac în insulele dintre bazinele oceanice ale Terei. Cea mai mare insulă este Madagascarul (586.460 km2), a patra ca mărime dintre insulele Oceanul Planetar, despărţită de continentul Africa prin strâmtoarea Mozambic (400 km lăţime). Printre insulele şi arhipeleagurile mai cunoscute, chiar dacă unele au dimensiuni neînsemnate,se numără:insula Sri Lanka (SSE Indiei), insulele Seychelles, insulele Mascarene (cuprinzând două teritorii cu administraţii diferite:insula Reunion-franceză şi insula Mauritius - stat independent), insulele Maldive (stat independent, la SV de India), marile insule Sumatera şi Jawa-ce fac parte din grupul insular al Sondelor Mari, în partea nord-estică a Oceanul Indian.
Dintre marile rute comerciale ce străbat apele Oc. Indian, cele mai cunoscute sunt: Port-Said - Bombay (Mambay), 3.550 km; Port-Said - Colombo (Sri-Lanka), 3.900 km; Aden - Karachi, 2.700 km; Colombo - Calcutta, 2.300 km; Colombo - Singapore, 2.900 km; CapeTown - Bombay, 8.500 km; CapeTown - Colombo, 8.100 km; CapeTown - Singapore, 10.400 km; CapeTown - Melbourne, 11.100 km; Perth - Melbourne, 3.100 km; Perth - Singapore, 3.300 km.

Mecanismul formării musonilor (de vară şi de iarnă)
- În semestrul cald al anului (aprilie-septembrie) sudul şi centrul Asiei se încălzeşte foarte puternic-adesea, în deşertul Arabiei, în Iran, Pachistan, India şi alte state din Asia Centrală, mercurul termometrelor urcând peste 500C - provocând o ascensiune a aerului, ce determină formarea unor largi arii cu presiune atmosferică scăzută (sub1000 mb) care atrag masele de aer umed şi răcoros de deasupra Oceanul Indian, unde se menţine un câmp de presiune atmosferică relativ ridicată (1020-1025mb). Aşa ia naştere musonul de vară, care suflă permanent de la SV, S şi SE, dinspre ocean spre continent, aducând ploi abundente în zonele sudice şi sud-estice ale Asiei.
- În semestrul rece al anului (octombrie-martie), datorită temperaturilor deosebit de coborâte ale aerului din părţile centrale ale Asiei-unde,deseori,în podişul Tibet, în deşertul Gobi şi în SiberiaCentrală valorile termice scad sub - 500C - se produce o ”îndesire” a maselor de aer, luând naştere un vast câmp cu presiune atmosferică foarte ridicată (peste1045 mb), în timp ce, deasupra oceanului, unde aerul este mult mai cald (20-250C), se formează o întinsă depresiune barică (în jur de1005 mb). Puternicele contraste barice determină formarea musonului de iarnă, care timp de 6luni pe an, circulă dinspre continentul asiatic spre Oceanul Indian, din direcţiile nord şi nord-est, ca un vânt uscat,aproape lipsit de precipitaţii. Intensitatea musonului de iarnă este foarte mare (ca şi a celui de vară), resimţindu-se asupra întregului bazin nordic al Oceanul Indian, desfiinţând, la fel ca şi cel de vară, calmul ecuatorial şi răsturnând alizeele din emisfera sudică.

Dintre porturile cele mai cunoscute ale Oceanul Indian se numără:
- Durban, cel mai mare port al Africii de Sud
- Maputo, din Mozambic
- Mombasa şi Kalindini,din Kenia
- Mogadiscio, din Somalia
- Aden, din Yemen; Port Louis - insulele Mascarene (port de escală)
- Karachi,din Pakistan
- Colombo, capitala Republicii Sri Lanka
- Bombay şi Calcuta,din India
- Perth şi Melbourne, din Australia ş.a

Mările Oceanului Indian sunt: Marea Arabiei, Golful Bengal, Golful Persic, Marea Roşie şi Marea Andaman.

1) Golful Persic
- suprafaţă: 239.000 km2
- adâncime medie: 40 m
- adâncime maximă: 104 m
- volumul apelor: 10.000 km3
Situat între ţărmurile înalte ale Podişului Iranului spre NE şi cele joase şi nisipoase ale Peninsulei Arabia spre V şi S, golful comunică prin stâmtoarea Ormuz cu apele Marea Arabiei.
Temperatura apelor sale depăşeşte frecvent 350C în semestrul cald al anului, fapt determinat de zonele continentale fierbinţi şi aride din vecinătatea sa. Salinitatea este şi ea printre cele mai mari (35-400700), exceptând zona de N în care se varsă fluviul Shatt al Arabiei, format prin unirea fluviilor Eufrat (2850 km) şi Tigru (1885 km), unde scade până la 300700.
Platforma continentală acoperită de apele Golfului Persic conţine uriaşe zăcăminte de ţiţei, cele mai bogate de pe glob, care sunt exploatate de numeroase platforme marine şi de pe ţărmul golfului. Anual se extrag în jur de 1.000.000.000 tone de petrol din această regiune.
Pe ţărmul apusean al Golfului se află cel mai mare port specializat pentru exportul petrolului, Ras Tannurah, din Arabia Saudită, legat prin mai multe conducte cu marile câmpuri petrolifere, permiţând accesul uriaşelor tancuri petroliere şi realizarea unui export de peste 400.000.000 tone annual, de petrol şi produse petrolifere.
În Emiratele Arabe Unite se află porturile Dubai şi Abu Dhabi cu dane, de asamenea specializate în exportul petrolului (la Dubai aflându-se şi platformele româneşti de foraj marin Fortuna şi Orizont).
Principalul port de export al petrolului iranian este Kharg, construit pe o insulă, la 40 km de ţărm, în partea de N a Golfului Persic.

2) Golful Bengal
- suprafaţă: 2.172.000 km2
- adâncime medie: 2.586 m
- adâncime maximă: 5.258 m
- volumul apelor: 5.616.000 km3
Ocupă largul intrând pe care îl formează Oceanul Indian în partea de S a Asiei, între peninsulele India şi Indochina.
Porturi mai importante:
- Calcutta(Kalikata), cel mai mare oraş al Indiei
- Madras, din SE Indiei
- Chittagong - cel mai mare port din Bangladesh

Un comentariu:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.